Avem medalii de aur, iar România îşi reia primul loc pe podiumul gimnasticii, chiar dacă pentru moment, doar a celei europene. Asta ne aduce speranţe, şi bucurii pe care ne resemnasem să nu le mai simţim prea curând. Am avut prima schimbare de guvern desfăşurată în condiţii democratice ce prevăd sancţionarea unei politici de stat eronate. Şi avem acum plecarea celor care încearcă să se aşeze pe scaunul cel mai înalt al educaţiei. O fi sau nu maşinaţiune politică, lovitură în plex dată de tabăra oranj, aşa cum se plânge USL-ul, poate să fie. Însă rădăcina problemei constă în faptul că dacă toate aceste acuze nu ar avea şi baze reale, maşinaţiunile politice nu ar reuşi. În acest moment educaţia este „buturuga mică” ce sapă la rezistenţa carului politic USL. Însă greşelile, în cele din urmă, duc la constrângerea celor de la putere de a scociorî printre cadrele lor, doar-doar vor găsi oameni care să se ridice deasupra suspiciunilor. Iar căutarea prin efectivele a trei partide ar trebui să aibă rezultate pozitive, căci în fiecare partid există şi oameni onorabili, profesionişti dincolo de suspiciuni.
Forfota politică, cu alte nuanţe, se regăseşte şi în plan local.
Unii au senzaţia că electoratul nostru a rămas în vremea infantilismului politic. Total eronat! Chiar dacă multora dintre electorii locali le lipsesc stivele de diplome universitare, şi după miasmele pe care le emană dovedesc un vădit conflict cu apa, săpunul şi antiperspirantele, şi nu i-ai putea suspecta de preocupări electorale, situaţia este contrară. Concetăţenii noştri ne surprind. Chiar îi interesează cine îi va conduce în următorii ani. Recent, un nene dintr-un cartier periferic ţinea în mâini un mănunchi de pliante electorale. Mai mult, ştia cu exactitate când aveau să fie programate în cartierul său întrunirile diferiţilor candidaţi cu electoratul, şi cam din câte bucăţi de mititei va fi compusă masa pentru potenţialii electori, cine ce şi cât va da. Omul recunoştea plin de veselie că le va mânca micii tuturor, va primi toate pungile cu daruri electorale, dar acestea nu îi vor influenţa votul personal. Era decis cui să îl ofere. Din mulţimea de candidaţi, omul alesese pe cineva, care îi dovedise că este dispus să facă ceva pentru oraş, iar pentru judeţ situaţia îi era la fel de clară. Chiar şi cei aflaţi la vârsta primului vot, parte dintre ei, cunosc oferta electorală locală. Nici în cazul celor mai tineri electori, tinereţea nu reprezintă garanţia infantilismului politic. Dimpotrivă. Şi aceştia ştiu ce vor de la viitorul candidat, şi cam cum trebuie să fie viitorul lor primar şi preşedinte CJ. Nu vor să se mai lase păcăliţi, ci după ce au văzut oferta electorală, la rândul lor au decis să ofere şansa reuşitei celor care chiar au intenţia de a face ceva şi pentru comunitatea lor, şi chiar au demonstrat că pot şi vor să aducă beneficii colectivităţii. Preferaţii electoratului se arată a fi cei doi foşti social democraţi, pe care USL i-a avut în barcă, dar i-a împins peste bord. Dar competiţia este deschisă, pentru toată lumea, pe toate planurile, culorile, iar loviturile sub centură au început să vină, inclusiv cu foste neveste care vor mai mulţi bani pentru pensii alimentare, tocmai acum. Deşi fostul soţ îşi respectase angajamentele anterioare, omul este ameninţat cu scoaterea izmenelor în văzul public, fiindcă refuză termenii fostei.
