Nu credea nimeni, probabil, niciodată, că o să ajungem să nu mai avem de unde lua, din ţară, tot felul de vaccinuri. Că având în ţară un institut specializat în aşa ceva o să ajungem să aşteptăm de peste hotare până şi banalul vaccin antirabic. Poate că atunci când a izbucnit scandalul cu retragerea licenţelor de fabricaţie, pe baza cărora Institutul Cantacuzino furniza tot felul de doze de vaccin, nu ne gândeam cât de „pe pielea noastră” vom simţi lipsa unor tipuri de vaccin pe care, altă dată, nici nu le băgam în seamă. Existenţa lor în spitale era ceva de la sine înţeles. Ultimul care a dispărut de pe piaţă este vaccinul antirabic. Pentru cei care trăiesc în oraşe în care nu lipsesc deloc câinii maidanezi asta e deja o mare problemă. Oamenii oricum trăiau cu teama că poate, cine ştie, un câine fără stăpân o să îi muşte pe stradă. Teama de durere şi lungul şir al dozelor de vaccin dureros ce urma îngrozeşte pe fiecare. Acum e poate mai rău. Nici nu mai există certitudinea că ai cu ce te vaccina. O trăiesc de câteva zile zeci de gălăţeni care au avut ghinionul de a fi muşcaţi de animale. În mod normal vaccinarea antirabică este obligatorie când sunt mai multe plăgi, când animalul este necunoscut şi nu poate fi urmărit pentru a se şti dacă are sau nu turbare. Acum, de teama de a nu fi infectaţi, chiar dacă ştiu animalul şi l-ar putea urmări, oamenii spun că nu îl cunosc şi atunci vaccinarea antirabică e obligatorie. Ce te faci acum, însă, când nu ai cu ce te vaccina? Înainte era teama de vaccin. Acum nici nu mai contează cât de dureros este. Numai de ar fi. Sincope în aprovizionarea cu diverse tipuri de vaccin au mai existat. Din păcate acum nu mai există certitudinea că se trimite comanda la Bucureşti şi dozele, cât or întârzia, sunt totuşi aici, în ţară, şi ajung mai curând. Acum, teama este ca nu cumva cei de la care am ajuns să cumpărăm vaccinuri, firme din străinătate, să nu aibă ce ne trebuie sau comanda să nu ajungă în timp util. Şi cred că aşa s-a întâmplat, de vreme ce încet, încet, judeţ după judeţ rămâne fără doze de vaccin antirabic şi criza nu se rezolvă. Şi asta tocmai când există risc mai mare de a contacta boala. Dacă Ministerul Sănătăţii are doze în stoc, de ce aşteaptă atâta vreme până să le împartă judeţelor unde nu mai există vaccin de peste o săptămână? La întrebarea asta, sigur, răspuns nu pot da cei care aşteaptă să fie anunţaţi că vine vaccinul. Iar cei responsabili de asta şi de funcţionarea institutului sigur nu o fac.
