Ne indignează, ne dor şi ne înfurie, zi de zi, ştiri sau veşti despre ce au mai făcut românii, în ţară sau aiurea, ce au mai debitat politicienii noştri şi ce ne-au mai pregătit guvernanţii. Ni se pare că toate ni se întâmplă numai nouă, că suntem un popor blestemat să meargă precum racul, anulând orice efort de a atinge culmile civilizaţiei. Ni se pare că „afară” e raiul, că oamenii de acolo sunt perfecţi iar viaţa lor e roz bombon. Dar nu-i aşa. Românii nu sunt nici cei mai răi de pe planetă, cum nu sunt nici cei mai buni. Dar nouă ne place să ne lamentăm şi să exagerăm. Uneori cred că pentru asta trăim: să spionăm vecinul şi capra lui, să bodogănim la cei din jur şi să ne lamentăm pentru orice.
Fraţilor, asta e viaţa, asta e ce ni se dă şi ceea ce putem primi sau nu, ceea ce putem tolera sau nu! Dacă răspunsul nostru este NU, atunci să fie NU! Să nu ne plângem de drobul de sare, ci să luăm măsuri. Să nu ne acceptăm soarta, ca ciobanul din Mioriţa. Să nu îi sacrificăm pe cei dragi, ca meşterul Manole. Nu suntem perfecţi! Da! Dar e cineva perfect în lumea asta? Dacă vrem să trăim ca „afară”, haideţi să gândim şi să ne comportăm ca „afară”. Cine ştie... s-ar putea să ne placă... sau nu. Ce credeţi, că la EI e totul doar alb sau doar negru? Nu e. Dar nici nu dezbat ore, zile şi luni întregi o nenorocită de vorbă sau cine ştie ce întâmplare. Am să vă dau câteva exemple, din medii diferite, dar toate „proaspete”.
Zilele trecute am citit o ştire apărută în presa australiană, cum că un ministru a numit o jurnalistă "vrăjitoare nebună". Oleleu, mamă! Adică un fel de „ţigancă împuţită” la noi! Deci se întâmplă şi în ţări civilizate! Numai că subiectul nu a făcut înconjurul planetei, ci s-a stins repede după ce părţile au lămurit povestea sms-ului buclucaş şi s-au prezentat scuzele de rigoare. Episodul românesc „ţigancă împuţită” mai continuă şi azi şi probabil nu se va stinge nici după dispariţia din această lume a protagoniştilor, ci va intra în cărţile de istorie... la fel ca poza Andreei Esca.
Un alt exemplu, cât se poate de proaspăt, este cel referitor la greva lucrătorilor feroviari din Bruxelles şi din sudul Belgiei, care a început aseară şi va ţine azi şi mâine. Belgienii nu înjură guvernanţii şi nu-şi bagă... nimic pe reţelele de socializare, deşi transportul feroviar în Belgia e vital, pentru că acolo nu există microbuze şi autobuze ca să faci naveta. În plus, n-ai să vezi bălăcăreli între sindicalişti, deşi, iată, la greva de care vorbim nu s-au raliat şi feroviarii flamanzi. La noi... nici nu vreau să mă gândesc ce circ ar fi fost pe TV şi ce jale în faţa microfoanelor. Cum şi-ar turna liderii sindicali unul altuia secretele în public, cum ar scotoci după conturile din bănci ale spărgătorilor de grevă, până la rudele de gradul şapte...
Nouă ne place circul. Ne place mai puţin munca, pe care o tratăm superficial. De la portar până la patron, toţi tratează superficial munca, de parcă n-ar fi vorba de banul lor, în primul rând. E mai importantă fanfaronada... Şi, foarte important: toţi sunt cei mai deştepţi, deţin adevărul absolut şi trăiesc într-o ţară care nu-i merită. Zău aşa!
