07 MAI 2025 - Monitorul de Galați - Ediție regională de sud-est Galați Brăila Buzău Constanța Tulcea Vrancea
Modifică setările cookie-urilor
Monitorul de Galati iOS App Monitorul de Galati Android Google Play App
Nu, nu vă voi vorbi despre monarhie, mai ales că noi, românii, nu prea am avut prea multe capete regeşti pe meleagurile noastre, având parte doar de domnitori, câţiva regi şi în rest preşedinţi. Ca un făcut, indiferent de epoca în care au trăit, indiferent de ce fapte de vitejie au săvârşit mai toţi conducătorii ţărişoarei ăsteia, că au făcut bine norodului sau nu, că s-a trăit mai bine sau mai rău pe vremea lor, parcă mai toţi au stat sub semnul unui fel de blestem: ori au avut parte de un sfârşit tragic datorat vreunui complot, ori au eşuat lamentabil în meseria asta de conducător al unei naţiuni, fiind înlăturaţi într-un final până şi de cei care le dăduseră votul lor. Maurice Druon, un scriitor francez, scria în cartea sa „Regii blestemaţi”: „Pentru omul de stat, singurele prilejuri de-a mai răsufla i le oferă eşecul, cu amărăciunea legată de el, cu frământarea neliniştită a faptelor săvârşite, şi adeseori, plin de ameninţări. Cârmuitorul nu-şi află odihna decât în înfrângere”. Aşa o fi fost pe la ei, prin Franţa Ludovicilor. Că pe la noi, mai nou, mai în zilele noastre, preşedinţii, premierii şi membrii guvernelor nu numai că nu par a avea nevoie de odihna de care vorbea Druon, aleargă neobosiţi, cât îi mandatul de lung, după averi pentru ei şi ai lor, prostindu-ne, minţindu-ne şi atunci când măcar bunul simţ ar trebui să îi tragă de mânecă şi să le spună că ar fi cazul să treacă la odihnă, atunci se îndârjesc. Aleargă cu disperare după alt mandat, după alte averi, călcând peste destinele şi viaţa oamenilor care au crezut în ei. De asta sărăcim, de asta rămânem pe drumuri fără casă, fără masă, de asta profesori şi doctori care şi-au tocit coatele pe băncile şcolilor româneşti (de altfel bine cotate în străinătate) ajung să culeagă căpşuni prin alte ţări sau îşi iau alte job-uri, cu totul şi cu totul altele decât cele în care s-au perfecţionat şi poate în care chiar excelau. Unii se mai întorc, indiferent dacă au avut norocul sau nu să adune ceva „mălai” pe unde au dat cu sapa, alţii nu. De ce oare? De frica blestemului ce pare a-i urmări pe conducătorii noştri.


Articole înrudite