Tromboza (formarea unui cheag întravascular) şi embolia (procesul prin care materialul neataşat, denumit embol - cum ar fi un cheag de sânge, în general, un depozit de material străin, călătoreşte în fluxul sanguin şi blochează curgerea normală a sângelui) sunt anomalii patologice care pot apărea în sistemul cardiovascular.
Semnele clinice, testele de diagnostic şi terapia variază în funcţie de clasificare, localizare, severitate, cronicitate şi comorbidităţi asociate sau concomitente. De obicei, pilonii principali ai tratamentului includ abordarea procesului bolii subiacente şi medicamentele antitrombotice.
Un tromb este o agregare de trombocite şi fibrină care se poate forma atunci când există anumite condiţii, acestea incluzând o combinaţie între staza sanguină (flux redus), leziunea endotelială şi/sau o stare de hipercoagulabilitate.
Marele pericol este atunci când un tromb se poate rupe şi poate fi transportat prin fluxul sanguin ca un embol care se fixează distal într-un punct în care dimensiunea embolului depăşeşte diametrul vascular. Dacă nu este tratată sau controlată, tromboza poate duce la diateză hemoragică sau coagulare intravasculară diseminată (CID), o tulburare care pune viaţa în pericol, cu depunere de microtrombi şi consum de factori de coagulare. Tromboembolismul arterial sistemic este mai important la pisici, în timp ce câinii şi animalele mari par să dezvolte mai frecvent tromboză arterială "in situ".
Tromboembolismul spontan sau formarea cheagurilor de sânge la câini, deşi nu este extrem de frecvent, poate fi o problemă gravă de sănătate, în special la anumite rase sau la cei cu afecţiuni medicale preexistente. Mai mulţi factori pot creşte riscul acestei afecţiuni greu de diagnosticat sau de controlat, inclusiv bolile de inimă, stres-ul de căldură (canicula), cancerul şi anumite infecţii.
Înţelegerea acestor factori de risc şi recunoaşterea potenţialelor simptome sunt cruciale pentru intervenţia veterinară la timp.
Simptomele tromboembolismului pot varia în funcţie de localizarea cheagului. Câteva semne comune includ:
- Şchiopătare sau paralizie bruscă, în special la nivelul picioarelor din spate;
- Durere, în special la nivelul membrelor;
- Letargie şi slăbiciune;
- Dificultăţi de respiraţie sau tuse;
- Umflarea membrelor.
Căldura extremă declanşează o cascadă de procese inflamatorii şi de coagulare în organismul canin. Deteriorarea vaselor de sânge şi activarea trombocitelor duc la formarea de cheaguri, putând provoca leziuni ale organelor şi chiar moartea. Căldura poate deteriora direct celulele care căptuşesc vasele de sânge (endoteliu), făcându-le mai predispuse la formarea de cheaguri. Tromboembolismul poate bloca fluxul sanguin către organele vitale, provocând disfuncţii multiorganice, inclusiv insuficienţă renală şi hepatică acută.
Importanţa hipercoagulabilităţii şi a bolii tromboembolice nu a fost bine definită în medicina veterinară până la apariţia testării hematologice, care permite evaluarea globală a funcţiei hemostatice în sângele integral.
