Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) a organizat în lunile martie şi iunie, în judeţul Galaţi, două vizite de exemplificare privind accesarea fondurilor europene la proiecte finanţate prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR). S-a dorit a se da ca exemplu proiecte finalizate prin PNDR, în speranţa că şi alţi gălăţeni vor accesa fondurile puse la dispoziţie începând de acum încolo. Am avut şansa de a vizita personal aproape 20 de investiţii finalizate cu fonduri europene şi impresiile au fost din cele mai diverse.
Din start trebuie spus că PNDR s-a dovedit un program de succes şi că puţini dintre cei pe care i-am vizitat au avut a se plânge de ceva. Unii abia aşteaptă noile măsuri, pentru a mai atrage fonduri pentru extinderea investiţiilor deja realizate sau pentru a se apuca şi de alte afaceri.
Evenimentele de la Galaţi au făcut parte din Campania EuroAgricultura, lansată la nivel naţional de APDRP, pentru prezentarea informaţiilor privind accesarea şi derularea finanţărilor europene acordate României pentru agricultură şi dezvoltarea rurală. O campanie binevenită şi care în mod sigur va da roade, pentru că, aşa cum ne spunea Adrian Baciu, coordonatorul deplasărilor noastre în judeţ, la obiectivele selectate de autorităţile locale, poate că cei care vor afla de la noi, cei care am bătut judeţul în lung şi în lat, cât de bine le-au prins fondurile europene acestor oameni, şi poate se vor gândi să depună şi ei proiecte, prin PNDR 2014 - 2020, care numai ce s-a lansat.
Oameni şi oameni
Deşi e foarte greu să tragi o concluzie generală, impresia lăsată după vizitarea investiţilor a fost aceea că cei care au curaj nu regretă ulterior pasul făcut. Afacerile derulate de unii dintre gălăţeni nu ar fi apărut niciodată dacă acei oameni ar fi pornit la drum doar cu banii proprii. Unii dintre ei nu au avut nici măcar partea de cofinanţare, cu atât mai puţin întreaga sumă necesară pentru iniţierea sau dezvoltarea afacerii. Aceştia au avut curaj de două ori, pentru că au făcut şi credite pentru cofinanţare. Important este că nici măcar un întreprinzător din cei vizitaţi nu a spus că a regretat vreo secundă pasul făcut, deşi pe unii i-au cam „omorât” hărtiile.
Cum spuneam, am vizitat multe investiţii prin PNDR: unele făcute de agricultori cunoscuţi, cu afaceri mari, vechi şi înfloritoare, alţii cu afaceri noi dar de o valoare foarte mare şi alţii care au păşit timid pe acest drum, cu sume mici. Sincer, cei care m-au impresionat cel mai mult au fost cei cu afaceri noi, de nişă, făcute cu sume mai mici, dar care abia aşteaptă să acceseze alt program pentru diversificarea afacerii. Mi s-au părut a fi adevăraţi vizionari şi nişte oameni extrem de curajoşi. Am văzut, e adevărat, şi oameni de afaceri blazaţi, care au luat fondurile europene ca pe ceva ce li se cuvenea de drept şi care nu par a mai avea viziune, ci doar ambiţii. Poate e bine şi aşa... important e ca fondurile să fie accesate şi să creeze beneficii şi comunităţii, nu doar întreprinzătorilor.
Investiţii mari, în unităţi mai vechi sau mai noi
Unele dintre primele investiţii vizitate au fost două ferme de porci. Diferenţele dintre cele două obiective erau imense, dar ambele aveau un numitor comun: s-au investit bani europeni în unităţi de creştere a porcilor, un domeniu care încă mai poate înghiţi sume uriaşe, pentru că piaţa mai suportă multe „porcării”. Deocamdată, România este importator de carne de porc...
Ziceam că între cele două ferme diferenţele au sunt uriaşe. Asta pentru că, de exemplu, ferma de porci aparţinând societăţii Foodsca de la Lieşti, aparţinând lui Mihai Coman, era pornită de la zero, în mijlocul câmpului, în timp ce ferma deputatului George Scarlat, adică Fermsuin, tot de la Lieşti, a fost doar modernizată cu fonduri europene, între cei doi investitori fiind o diferenţă netă în ceea ce priveşte experienţa. Şi dacă tot vorbim de experienţă, trebuie să amintesc aici şi investiţia de la Matca a societăţii Agrimat, care a achiziţionat utilaje agricole beneficiind de o finanţare nerambursabilă de peste 2,5 milioane de lei. Şi tot la investiţii mari bifăm şi investiţiile de la Simongrig, adică modernizarea fermei legumicole şi realizarea depozitelor şi a staţiei de sortare a legumelor cu fonduri nerambursabile în valoare de peste 3,2 milioane de lei.
Cel mai mare proiect vizitat a fost noua fabrică de panificaţie a societăţii Arcada, de la Fileşti, care „înghite” acum şi celelalte capacităţi de producţie. Pentru noul complex s-au primit ca fonduri nerambursabile aproape 13,5 milioane de lei.
Şi dacă tot am vorbit de procesare în industria alimentară, de remarcat este şi investiţia făcută de fabrica de produse din carne „Karomtec” Tecuci, care a primit 1.009.470 lei nerambursabili pentru modernizare şi extindere. Din păcate, mărirea capacităţii de producţie nu a însemnat, pentru acest investitor, şi o producţie mult mărită, pentru că desfacerea produselor pe piaţă este greu de realizat, pe o piaţă saturată cu produse de import.
Curajul de a deveni propriul tău stăpân
Cele mai impresionante investiţii mie mi s-au părut, totuşi, cele realizate de oameni care până atunci nu se gândiseră la afaceri pe cont propriu sau la o dezvoltare a activităţii de familie care le asigura doar traiul zilnic. Mi-a plăcut, spre exemplu, ideea celor de la Palet-Pam (Schela), care au identificat o nişă, accesând fonduri pentru utilaje de fabricare a paleţilor din lemn pentru mărfuri. Deşi reprezentanţii firmei nu s-au arătat prea entuziasmaţi când au vorbit de afacerea lor, e clar că acele utilaje, pentru care au primit 782.109 lei nerambursabil, nu şi le-ar fi putut achiziţiona niciodată din fonduri proprii. Utilajele sunt bune, oamenii păreau muncitori... mai rămâne alergătura după furnizorii de materie primă şi după clienţi.
O afacere similară, ca mărime dar şi ca domeniu, este cea de la Hanu Conachi, dezvoltată de „Oana Petro Mob Design”, despre care se poate spune însă că nu are probleme cu asigurarea desfacerii, pentru că realizează mobilă de serie pentru marile magazine, având contracte ferme. O investiţie nouă, făcută de oameni tineri, care aveau ceva bani şi relaţii, aşa că afacerea nu are cum să nu meargă.
Şi dacă vorbim de tineri cu idei de afaceri care au achiziţionat utilaje, trebuie să amintesc aici fabrica de confecţii a societăţii „Baby Etiquette” de la Şendreni. Un tânăr, pe nume Daniel Ţuţu, care avea un site de vânzări online de hăinuţe pentru copii, s-a gândit să acceseze fonduri pentru o linie de confecţii, să şi producă hăinuţe. Între timp, contractele cele mai profitabile s-au dovedit cele pentru lohn. Dar nu contează de unde vine comanda, adică banul, ci faptul că o fabrică de confecţii care a „înghiţit” 653.806 lei nerambursabili s-a dovedit a fi una de succes. Are de câştigat atât tânărul investitor cât şi comunitatea locală.
Femei cu idei şi „zvâc”
N-aş vrea să trec prea uşor peste câteva afaceri dezvoltate de tinere femei cu fonduri europene. Una dintre acestea, din domeniul apicol, îi aparţine doamnei Gabriela Vieru. Mărturisesc faptul că îi eram client ocazional, în sensul că am cumpărat miere de la dumneaei de la un târg şi chiar din câmp. Nu ştiam, însă, că accesase fonduri europene pentru a deschide o afacere de familie (34.422 lei nerambursabili). Când am vizitat-o, la Giurgiuleşti, unde se afla cu stupii, îl avea alături pe soţul său, fost muncitor în Combinat, care a investit în afacerea soţiei şi banii de ordonanţă, dar care vorbea cu o pasiune incredibilă despre albine şi afacerea soţiei. Ulterior am reîntâlnit-o pe apicultoarea Gabriela Vieru şi la Muzeul Satului, unde avea o măsuţă cu produse scoase la vânzare. Muncă multă, mereu pe drumuri... harnică, la fel ca o albină.
O gospodină şi o afaceristă de succes am cunoscut apoi la Cudalbi. Numele ei este Monica Lungu şi vă mărturisesc faptul că m-a impresionat foarte mult, deşi eu nu sunt chiar aşa uşor de impresionat. Întâi de toate m-a impresionat faptul că avea o gospodărie frumoasă, bine întreţinută, şi apoi pentru că şi-a întâmpinat oaspeţii (mulţi şi toţi necunoscuţi) ca o adevărată gospodină: cu limonadă de casă şi sirop de trandafiri făcut din trandafirii din propria curte, dar şi cu ceva de-ale gurii şi cu o prăjitură făcută chiar de ea... un deliciu! Dacă vă gândiţi că o gospodină e o gospodină şi atât, vă spun atunci că Monica Lungu este o femeie de afaceri în toată puterea cuvântului. Avea o afacere în comună, cu o sală de calculatore. Apoi tineri au vrut internet, aşa că a adus internetul în Cudalbi. Apoi... s-a vrut cablu TV, aşa că a accesat fonduri europene şi acum cudălbenii au televiziune locală asigurată de una de-a lor. Dacă vă mai spun că le ţine piept „giganţilor” care asigură televiziune prin cablu în întreaga ţară... cred că am spus totul.
O altă femeie despre care merită să vorbesc este Florentina Pălăşanu, de la „Floricultura”. Sunt convinsă că aţi văzut cu toţii serele ei de la Vânători, de după Metro. Aţi văzut, probabil, ca şi mine până de curând, doar ce e la stradă, dar acum ştiu că afacerea este mult mai mare. A muncit „afară” în acest domeniu şi apoi, revenită în ţară, a decis să facă acest lucru acasă. O ajută şi soţul, dar şi fiul... puţin, că nu-i prea place, nu vrea să continue afacerea mamei. Dar doamna Florentina munceşte, nu se lasă. A accesat 25.000 de euro nerambursabili pentru a cumpăra un tractor şi câteva utilaje horticole, care au ajutat-o foarte mult. Nu regretă, dar încă nu s-a gândit la un alt dosar de finanţare. Între timp, umple Galaţiul de flori.
Fonduri şi pentru primării
Am vizitat, prin peregrinările noastre prin judeţ, şi câteva investiţii realizate de comunităţile locale prin PNDR. Două dintre acestea mi-au atras atenţia, şi o să vedeţi de ce. Primăria Băleni a accesat fonduri pentru alimentare cu apă, staţie de epurare şi drumuri. Pentru a beneficia de un punctaj mai bun la evaluarea proiectului, cei care au făcut proiectul au trecut şi o componentă culturală, referitoare la achiziţionarea a 20 de costume populare lucrate manual, „specifice zonei, destinate membrilor ansamblului folcloric prin care se vor pune în valoare tradiţiile populare ale comunei”. O idee excelentă, dovadă că proiectul a fost selectat, s-au primit fonduri nerambursabile totalizând 9.381.208. Costumele, pe care le-am pipăit cu evlavie, sunt superbe. Au costat extrem de puţin, dar sunt o adevărată comoară. Din păcate, zac la naftalină, pentru că nimeni din comună nu a reuşit să le valorifice. Niciun cadru didactic nu vrea să se implice în încropirea unui ansamblu folcloric, spre disperarea primarului, care are o comună curată şi frumoasă, dar nu şi oameni ambiţioşi. Pe de altă parte, de la Umbrăreşti am plecat plină de speranţă. Sunt acolo nişte oameni cum rar mi-a dat să întâlnesc. Fondurile nerambursabile primite, adică 10.475.196 lei, au fost folosite pentru modernizarea de drumuri, amenajarea unei zone de spectacole în aer liber şi a unui spaţiu care oferă servicii after school. Ei bine, despre Centrul de servicii after school îmi place să vorbesc. Ce a reuşit acea comunitate să facă într-un spaţiu mic dar cochet cu bani europeni e demn de toată lauda. Dar Alexandrina Martin, profesorul care se ocupă de copii după orele de şcoală, mi s-a părut, sincer, întruchiparea pedagogului ideal. Toată lauda pentru munca sa, dar şi pentru primar, pentru angajaţii primăriei şi pentru consilieri, pentru că sunt convinsă că nimic nu s-a făcut bătând din palme. Strădania lor aduce comunei faimă, bani, dar şi siguranţa faptului că viitorul comunei este pe mâini bune, pentru că cei mici au de la cine să înveţe respectul pentru tradiţie şi mândria de a fi localnic. Asta s-a făcut cu oameni buni, dar nici banii n-au fost de lepădat. Peste câteva zile se vor sărbători zilele comunei, iar acolo se va vedea şi mai bine cât de utili au fost banii primiţi, pentru că spaţiul amenajat pentru Festivalul Tradiţional Zilele comunei Umbrăreşti va strânge toată suflarea comunei, iar copiii doamnei Martin vor fi vedete pe scena festivalului.
Mă bucur că închei acest reportaj vorbind despre copii şi tradiţie, pentru că asta dă speranţă pentru viitor şi vreau să cred că toţi banii care s-au accesat în judeţul nostru prin PNDR, unul dintre cele mai reuşite programe de finanţare, au creat lucruri pentru viitor. Dar cel mai important lucru ce trebuie înţeles este faptul că fonduri vor mai fi şi că oportunităţile sunt nelimitate. Trebuie curaj şi dorinţă. Desigur, nu prisosesc nici răbdarea şi nervii de oţel... Dar noi ştim că nimic din ceea ce contează cu adevărat nu ne este dat mură în gură. Oamenii de care v-am vorbit mai sus au avut poate doar dorinţă, la început, presărată cu ceva curaj. Li s-au pus şi nervii la încercare, au avut şi nopţi nedormite, dar toţi spun că a meritat.
