Deşi Guvernul României trebuie să elaboreze până la 1 iunie 2015 strategia naţională pentru programul „Cornul şi laptele” pentru a deconta în continuare banii din programul european „Laptele în şcoli”, un raport, recent apărut, al Centrului Român de Politici Europene arată că programul nu mai are deloc acelaşi impact pe care îl avea după 2002, când a fost lansat, fapt care ar putea pune în pericol finanţarea pe care UE o acordă ţării noastre pentru susţinerea acestui program. România primeşte, anual, 8 milioane de euro pentru decontarea laptelui din programul Cornul şi laptele. În total, pe lângă banii luaţi de la Uniunea Europeană pentru lapte, Guvernul alocă anual 435 de milioane de lei pentru programul „Cornul şi laptele”.
Din 2002, de când s-a iniţiat programul guvernamental “Cornul şi laptele” (prin OG 96/2002), zilnic, şcolile din România primesc peste 400 de tone de lapte, ceea ce înseamnă 1/6 din producţia naţională de lapte. Totuşi, majoritatea cantităţii de lapte, dar şi produsele de panificaţie nu sunt consumate de elevii preşcolari, cei din ciclul primar şi gimnazial. Elevii spun că produsele nu au gust şi că monotonia – servirea, zi, de zi, a aceloraşi tipuri de produs – este un motiv în plus pentru a nu le consuma.
La nivelul întregii ţări, peste 2 milioane de elevi din clasele preşcolare şi până la clasa a VIII-a primesc zilnic un corn şi 200 ml de lapte în cadrul programului Cornul şi Laptele. Costul unei porţii de corn şi lapte ajunge la 1,17 lei + TVA, ceea ce înseamnă că un corn costă 0,34 lei + TVA, iar o porţie de lapte ajunge la 0,77 lei + TVA.
Raportul Centrului Român de Politici Europene arată că valoarea porţiei de lapte şi corn, de 1,17 lei + TVA nu a mai fost actualizată din 2008, deşi preţul de achiziţie a laptelui de la producători s-a dublat, „ceea ce a scăzut atractivitatea programului pentru producători şi a afectat calitatea produselor oferite în program”.
„Sunt necesare redefinirea şi alinierea obiectivelor programului naţional cu cele ale politicii europene «Laptele în şcoli» pornind de la desemnarea unei autorităţi de coordonare şi de elaborarea unei strategii naţionale pentru această politică public. Există o lipsă de viziune în politica publică naţională cu privire la obiectivul programului «Laptele în şcoli», iar în absenţa unei analize obiective şi a unei strategii, impactul în rândul beneficiarilor este evident diminuat. Până în prezent, această absenţă a contribuit la percepţia că programul este o intervenţie ineficientă, costisitoare şi care generează risipă, deşi acesta se adresează unor nevoi reale”, a explicat Ciprian Ciucu, coordonatorul proiectului, care spune că elevii şi profesorii ar trebui informaţi asupra beneficiilor asupra sănătăţii a consumului de lapte.
Care este situaţia la Galaţi?
La nivelul judeţului Galaţi, beneficiază de programul „laptele şi cornul” un număr total de 57.556 de elevi, iar de programul „mărul”, 47.562 de elevi. Conform contractelor câştigate prin licitaţie, furnizorul produselor de panificaţie în judeţul Galaţi este SC Vel Pitar Bucureşti, iar cel al produselor lactate, SC Mazepa Trading Galaţi. Conform prevederilor guvernamentale privind componenţa proselor de panificaţie şi a lactatelor, valoarea unui pachet de lapte şi corn, pentru judeţul Galaţi este de 1,03 bani, cu 0,14 bani mai mic decât preţul maxim stabilit prin ordonanţă de Guvern, respectiv, 1,17 lei.
În total, contractul pentru distribuirea produselor de panificaţie în şcolile din judeţul Galaţi este în valoare de 1,548 de milioane de lei, iar pentru cele lactate – 4,715 milioane de lei, a declarat reprezentantul CJ Galaţi, Costel Fotea. Acesta a adăugat că pentru programul „mărul în şcoli”, valoarea contractului din acest an este de 1,19 milioane de lei, furnizor fiind SC Mopad Galaţi.
De programul “laptele şi cornul” beneficiază, pe întregul an şcolar, preşcolarii, elevii de clasele I-IV şi V-VIII, în timp ce de programul “mărul în şcoli” beneficiază doar elevii de clasele I-IV, V-VIII, dar doar timp de 85 de zile.
Galaţiul nu face diferenţă faţă de restul ţării. Şi aici, ăn mediul rural, cornul şi laptele, dar şi merele se consumă, iar în mediul urban, mult mai puţin. Elevii de la oraş – ăn special cei din şcolile de centru – nici nu se ating de produse, preferând să consume pacheţelul de acasă, sau să-şi cumpere, cu banii daţi de părinţi, produse alimentare de tip fast – food.
Cât priveşte cantitatea de produse lactate şi de panificaţie neconsumate de elevi, ea variază de la o zi la alta. Unii directori – precum Andra Ionescu, de la Colegiul Naţional Costache Negri – reuşesc să redirecţioneze produsele nemâncate de elevi către cantina căminelor pe care le au în administrare, însă astfel de cazuri cu şcoli şi internate sunt puţine în oraş (Pedagogicul, Liceul Auto, Marina) iar de regulă, produsele neconsumate devin retur la firmele furnizoare. Pe de altă parte, directorii spun că, deşi, teoretic, pot cere, de pe o zi pe alta, livrarea unui număr redus de produse, nu fac acest lucru decât pentru perioadele clare în care elevi nu învaţă în şcoală – în cazul în care fac serbări sau în cazul Sâptămânii Altfel, când elevii nu stau în clase, ci vizitează diverse obiective culturale din oraş. În rest, profesorii spun că nu pot cere ca, de pe o zi pe alta, să li se aducă mai puţine cornuri şi lapte, deoarece copiii sunt influenţabili, iar dacă văd că a doua zi sunt mai puţine produse, este posibil ca tocmai atunci să vrea să le consume, iar dacă nu vor fi suficiente, vor apărea probleme. Un alt motiv pentru care nivelul comenzilor nu variază este acela că pentru aşa ceva, într-o şcoală, ar trebui ca profesorii fiecărei clase să inventarieze, zilinic, câţi elevi au mâncat cornul şi laptele şi câţi nu, pentru a reduce comanda, lucru pentru care nici un cadru didactic nu este plătit suplimentar.
