Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Galaţi le-a oferit cadouri de Crăciun celor mai defavorizaţi elevi din judeţ care se confruntă, acasă, cu mari probleme familiale şi financiare, dar care, chiar şi în aceste condiţii, merg regulat la şcoală şi iau note bune. Dorinţele pe care aceşti copii le au, în prag de Crăciun, ar trebui să fie o lecţie pentru noi toţi, indiferent de vârstă.
“De Crăciun vreau să fiu mai fericită, vreau ca mama să se înţeleagă bine cu tata de-al doilea iar bunica să fie sănătoasă, că tare e bolnavă”, îşi doreşte, oftând ca un om mare, micuţa Andreea Maria, din Corod, care adaugă ”şi aş mai vrea o casă… problema e că stăm cu chirie şi nu am mai plătit chiria că nu am avut de unde şi acum poate să ne dea în stradă”. Fetiţa are doar 11 ani, dar a impresionat CJRAE prin faptul că învaţă foarte bine, chiar dacă acasă se îngrijeşte de treburi de care doar adulţii ar trebui să se îngrijească: “am grijă de bunica, a fost operată, o ajut să mănânce, îi dau pampers... Eu o iubesc pe bunica şi vreau să fie sănătoasă”. Dacă o întrebi ce vrea de la Moş Crăciun, micuţa răspunde repede: “ca mama să se înţeleagă bine cu nenea Dan, e tata de-al doilea, că pe tatăl meu nu-l mai iubesc, bea mult şi mi-a spus ceva tare urât ultima oară când m-a văzut – mi-a spus «mârşavă»”. Cuvintele de om mare cu suflet mic pe care le rosteşte Andreea rămân suspendate, preţ de o clipă, după care sunt acoperite de colindele copiilor din judeţ care au venit la CJRAE. Printre ei, Rodica, din Frumuşiţa. Are 14 ani şi 37 de kg, dar ridică fără probleme 45 de kg! La haltere, pentru că Rodica, subţire şi finuţă ca o mică prinţesă, tocmai a câştigat a treia medalie de aur la concursul naţional de haltere (categoria ei de vârstă şi greutate). “M-a văzut odată antrenorul şi mi-a spus că am potenţial, să vin să mă antrenez... Până acum am câştigat 2 medalii de argint una de bronz şi trei de aur, la haltere”, spune Rodica. Este o fetiţă care învaţă bine şi care are o singură dorinţă de Crăciun: “aş vrea să fim o familie fericită”. O dorinţă greu de îndeplinit în condiţiile în care Rodica este crescută doar de bunicul ei, căci “bunica a murit iar mama este plecată de peste un an la Giurgiu, unde trăieşte cu tatăl de-al treilea”. “Când mi se face dor de mama o mai sun la telefon”, spune Rodica, parcă stânjenită de dorul care îi macină inima.
Mihaela, din Tecuci, dacă o întrebi ce vrea să-i aducă Moş Crăciun, se uită bănuitor la tine – poate glumeşti cu ea? Deşi are 14 ani, la Mihaela acasă nu a venit niciodată Moş Crăciun. Nu că nu ar avea la cine - “suntem 9 fraţi şi stăm cu mama... Eu o mai ajut la treabă, dar mă duc la şcoală, nu am nicio absenţă”, se laudă, mândră, fata. Are mâinile tăbăcite de treabă: “la ce o ajut pe mama? Mai fac curat, curăţ geamurile, mai spăl rufele... la mână, normal. Nu spălăm des, o zi da, una nu”. Mihaela nici măcar nu visează la o maşină de spălat care să-i ferească mâinile de rănile de la atâta spălat rufe. Nu visează nici la dulciuri sau păpuşi. În schimb, visează la momentul în care va face facultatea pentru că "vreau să mă fac avocat". O dorinţă pe care Moş Crăciun cu siguranţă o va îndeplini.
