Un bărbat de 51 de ani şi-a înjunghiat soţia în gât în urma unui conflict spontan, iar apoi a încercat să se sinucidă. Medicii au reuşit să îi salveze viaţa, iar judecătorii l-au condamnat la ani grei de închisoare. Violenţa domestică face în continuare numeroase victime, iar, în final, cel mai mult de suferit au cei mici. Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Emil Melinte (51 de ani), care a avut o dispută domestică cu nevasta, iar într-un moment de nebunie a luat un cuţit şi a înjunghiat-o în gât. Realizând ce a făcut, s-a înjunghiat tot în gât, a sunat la 112, apoi şi-a luat soţia în braţe şi a privit-o cum moare. "Am fost sunaţi pe numărul unic 112 de către un bărbat din judeţul Galaţi, din localitatea Căueşti, care relata că şi-a înjunghiat soţia. Imediat a fost deplasat un echipaj din substaţia Bereşti, care a ajuns în aproximativ 30 de minute, deoarece drumul era extrem de dificil. La sosire au constatat că era închisă casa, iar înăuntru era un bărbat care îşi ţinea soţia în braţe. Aceasta nu mai avea urme de viaţă. S-a anunţat Poliţia, care a facilitat accesul echipajului medical la faţa locului. Asistentul a constatat că femeia de 49 de ani avea o plagă înjunghiată la nivelul gâtului, în zona submentonieră. Era deja decedată. Soţul, un bărbat de 51 de ani, încă trăia şi era conştient, avea o plagă identică la gât", a declarat medicul Mihai Polinschi, directorul Serviciului Judeţean de Ambulanţă Galaţi, despre evenimentul petrecut pe data de 6 februarie 2016. Bărbatul a fost preluat de un elicoper SMURD şi în urma unei intervenţii chirurgicale s-a reuşit stabilizarea lui.
Familia Melinte avea patru copii, din care doi minori, cu vârste cuprinse între 9 şi 13 ani. După ce şi-a revenit, Emil Melinte a fost trimis în judecată pentru omor calificat şi a fost arestat preventiv. Pe 13 octombrie, Tribunalul Galaţi l-a condamnat la 25 de ani de închisoare. Ucigaşul a fost obligat şi să plătească pensii de întreţinere până la vârsta majoratului pentru cei doi copii minori ai săi, dar şi 20.000 de lei drept daune morale pentru suferinţele fizice şi morale la care i-a supus pe micuţi. Verdictul instanţei nu este definitiv, putând fi atacat cu apel la instanţa superioară.
