Grădiniţa nr.17 din Tecuci este singura unitate de învăţământ unde se „practică” educaţia timpurie. În această unitate sunt formaţi copii cu vârste cuprinse între 1 şi 3 ani. Cu toate că pentru grupele de educaţie timpurie cererile se depun fără încetare, părinţii dorind să îşi lase copilaşii pe mâini sigure pe perioada cât sunt la serviciu, dorinţa nu le este tot timpul îndeplinită, şi nu din rea voinţă ci din lipsă de spaţiu. Această grădiniţă funcţionează la parterul unui bloc, iar spaţiul aferent claselor este destul de redus. Cu toate acestea, printr-o compartimentare eficientă s-a reuşit ca spaţiile cu destinaţia iniţială de clasă să capete şi alte atribuţii, de dormitor pentru perioada când copilaşii efectuează somnul de după-amiază, dar şi de sală de mese, iar spaţiile multifuncţionale nu dau semne de „oboseală”, fiind întreţinute corespunzător.
Fiind o unitate deosebită, unde copilaşii sunt supravegheaţi şi formaţi de la o vârstă foarte fragedă, de doar un an, este de aşteptat ca cererile de înscriere să curgă. Spaţiul fiind foarte restrâns, directorul Soltănica Militaru a făcut o serie de demersuri privind extinderea, cu scopul de a înscrie cât mai mulţi copii şi astfel să vină în sprijinul părinţilor dornici de a se reîntoarce la serviciu când micuţul împlineşte doar un an. Iniţial „ecourile” păreau a fi unele pozitive, urmând a fi construită nu numai o simplă extindere, cum a solicitat directorul, ci chiar două construcţii separate, una cu destinaţia de creşă şi o altă construcţie cu destinaţia de grădiniţă cu 8 grupe. Se pare că totul a fost un balon de săpun căci nici la această dată licitaţiile privind atribuirea de lucrări nu au avut loc. O veste dătătoare de uşoare speranţe ne-a fost oferită de către ing.Nona Popovici, care ne-a informat: „Din câte am fost informată, la sfârşitul lunii martie urmează a se publica anunţul privind licitaţia”.
Aceste câteva cuvinte au puterea de a da speranţe zecilor de tecuceni care au copii de vârste foarte mici şi nu au posibilitatea de a angaja bone. Construirea unei creşe şi a unei grădiniţe într-un cartier tânăr, cum este cartierul Zona Industrială, poate fi considerată ca o „mană cerescă”, părinţii având posibilitatea de a-şi lăsa copilaşii în siguranţă, iar costul plătit lunar este cu mult sub cel solicitat de o bonă.
Fiind o unitate deosebită, unde copilaşii sunt supravegheaţi şi formaţi de la o vârstă foarte fragedă, de doar un an, este de aşteptat ca cererile de înscriere să curgă. Spaţiul fiind foarte restrâns, directorul Soltănica Militaru a făcut o serie de demersuri privind extinderea, cu scopul de a înscrie cât mai mulţi copii şi astfel să vină în sprijinul părinţilor dornici de a se reîntoarce la serviciu când micuţul împlineşte doar un an. Iniţial „ecourile” păreau a fi unele pozitive, urmând a fi construită nu numai o simplă extindere, cum a solicitat directorul, ci chiar două construcţii separate, una cu destinaţia de creşă şi o altă construcţie cu destinaţia de grădiniţă cu 8 grupe. Se pare că totul a fost un balon de săpun căci nici la această dată licitaţiile privind atribuirea de lucrări nu au avut loc. O veste dătătoare de uşoare speranţe ne-a fost oferită de către ing.Nona Popovici, care ne-a informat: „Din câte am fost informată, la sfârşitul lunii martie urmează a se publica anunţul privind licitaţia”.
Aceste câteva cuvinte au puterea de a da speranţe zecilor de tecuceni care au copii de vârste foarte mici şi nu au posibilitatea de a angaja bone. Construirea unei creşe şi a unei grădiniţe într-un cartier tânăr, cum este cartierul Zona Industrială, poate fi considerată ca o „mană cerescă”, părinţii având posibilitatea de a-şi lăsa copilaşii în siguranţă, iar costul plătit lunar este cu mult sub cel solicitat de o bonă.
