Mătănii, abureală şi voturi

Ne aflăm în plin sezon al rugăciunilor: probabil că Mihail Boldea şi compania se roagă, în felul lor, cuiva, să intre cât mai puţin la apă, timp în care cei ce au orchestrat ieşirea la lumină a cazului Boldea au vândut liniştiţi niscaiva din bunurile tot mai puţine ale zestrei strategice naţionale, acolo, doar nişte cupru şi niscaiva zăcăminte de gaze, vândute pe doi lei, indiferenţi la faptul că Dumnezeu le-a pus în pământul ăsta pentru toţi copiii Lui; Marius Stan şi compania se roagă să nu fie probleme în votul consilierilor locali pentru alocarea unor fonduri importante oţelarilor fotbalişti de la municipalitate; Guvernul se roagă să ţină în continuare prosteala cu schimbarea la faţă precum şi tentativa de returnare a unor procente din salariile schingiuite, menite să îi ţină pe românii cu chef de proteste prin casele lor; consilierii judeţeni se roagă să le iasă meciurile lor, în care se străduie să îl prindă în corzi pe cel căruia azi îi declară cu pasiune ura lor intensă, ascunsă în trecut, dincolo de cuvintele mieroase pe care şi le adresau ca şi colegi de partid; iar românii aproape că nu mai prididesc cu rugăciunile către Dumnezeu, singurul care poate să îi ajute să o scoată la capăt şi pe parcursul zilei acesteia, apoi a următoarei, copleşiţi intens cu fiecare zi ce trece de groapa datoriilor ce se cască adâncă, ameninţătoare.
Probabil că Dumnezeu, care priveşte tot acest pomelnic al rugăciunilor, are două reacţii: râde în hohote la rugăciunile potlogarilor şi se întristează la suferinţa, zbuciumul sisific al celor care au fost înrobiţi într-o sclavie modernă a datoriilor fără sfârşit, bolilor şi neputinţei.
Încet-încet se apropie serbările Pascale... Ai zice, dacă te-ai potrivi după declaraţiile lor ipocrite, că pe consilierii judeţeni i-a pocnit smerenia şi gândul cel bun pentru cele sfinte, aşa, deodată. Cu spălarea păcatelor îşi justifică ei îndârjirea de a aloca o sumă importantă din bugetul judeţului exclusiv bisericilor, după cum se dă aprobarea pe la partidele componente USL. În toţi anii anteriori ai acestui mandat, consilierii judeţeni care păstrează chipurile legătura cu câteva localităţi nu s-au obosit să stea prea mult de vorbă cu purtătorii de sutană care le tot cereau diverse chestii, iar acum, deodată, de pe la începutul anului, tot trag abitir de buget să dea o halcă bisericilor. Care spălare a păcatelor, bre?! Banii reprezintă plata onestă dată popilor pentru prelucrarea electorală a enoriaşilor. Căci pe lângă ce zice primariu’ contează şi mai tare ce zice ăl de le vorbeşte la biserică, fiindcă ar fi omul lui Dumnezeu!
În imaginaţia mea aud hohotele de râs puternice ale lui Dumnezeu, la tentativa de cumpărare a fiinţelor ce au pierdut de mult din inima lor legătura cu Creatorul. Pe Dumnezeu nu ai cum să îl cumperi, să faci troc cu El, să te învoieşti: azi Îţi dau asta, la schimb, ca să primesc cealaltă! Iar inima fiecăruia dintre noi este o carte cu paginile deschise, lizibile, chiar şi în cele mai ascunse porţiuni în faţa Creatorului. Putem minţi pe oricine, oricât, pe noi înşine chiar, dar Creatorul ne cunoaşte exact, dincolo de mătănii, abureală, voturi... Dincolo de orice!