De ceva vreme Primăria demolează într-o veselie chioşcurile din oraş, motivele fiind că de prea mult timp afectează estetica oraşului, patronii angajează personal la negru, dar ar periclita şi accesarea de fonduri europene pentru reabilitarea străzilor. Nimic de spus până aici, numai că în realitate lucrurile stau puţin diferit. În timp ce unora dintre chioşcari li se spune să plece, altora li se acordă autorizaţii să îşi planteze chioşcuri exact în locaţiile unde nu demult buldozerele demolau alte astfel de construcţii. Se întâmplă în zona căminelor studenţeşti, pe strada Domnească, iar exemplele pot continua. Cred că ar fi cazul ca autorităţile locale să înceteze cu ipocrizia şi măcar să dea cărţile pe faţă. Unii edili, în prostia lor, recunosc cu aroganţă că aşa vrea muşchiul lor, să favorizeze pe unii în detrimentul altora. Dacă aşa e cazul şi la Galaţi, să ştim, ca să putem acţiona în consecinţă. Evident, nimeni nu ar putea recunoaşte deschis asta pentru că dincolo de faptul că ar pierde suportul populaţiei, dacă mai există, s-ar expune şi la riscul întocmirii unui dosar penal de toată frumuseţea. Pe de altă parte, nici să ni se insulte inteligenţa, spunându-se că albul e negru, când lucrurile stau exact invers, nu cred că va avea mulţi sorţi de izbândă. Nimeni nu doreşte chioşcuri la fiecare doi metri, dar dacă e să existe o politică de desfiinţare a acestora, atunci ea trebuie să fie unitară, altfel de pierdut vom avea toţi. Ceea ce frapează este că după atâta amar de vreme metoda folosirii administraţiei locale pentru ca apropiaţii să se îmbogăţească merge încă de minune. Exemplul cu chioşcurile este banal, aş putea spune. Cea mai tare modalitate de sifonare a banului public este groapa de la Elice, un exemplu de cum să faci avere astupând periodic o gaură şi invocând tot soiul de motive ca să meargă „afacerea”. De pildă, acum se lucrează din nou la un crater apărut din senin în zona amintită, după ce, aşa cum bine ştiu gălăţenii, groapa cu pricina a înghiţit până acum peste un milion de euro, dacă nu mai mult. Credeam că odată cu plecarea lui Dumitru Nicolae, lucrurile de mântuială vor fi de domeniul trecutului, cel puţin aşa ni s-a promis. Constatăm însă că problema este mai de actualitate ca niciodată. Plombările de gropi şi asfaltările în dorul lelii sunt un alt bun exemplu. Asta ca să nu mai amintesc de şanţurile făcute de-a lungul şoselelor, ce rămân neastupate cu lunile, iar când finalmente catadicseşte cineva să le acopere, lucrarea face ca circulaţia în zonă să fie mai proastă decât dacă gropile ar fi rămas neastupate. Este o altă mostră de bătaie de joc la adresa gălăţenilor şi o altă modalitate excelentă de a mânca bani publici cu acoperire legală. Ar fi cazul ca unii să îşi mai pună cep, pentru că altfel vor ajunge după gratii pentru mult timp de acum încolo şi vor rămâne şi fără banii pe care i-au obţinut prin astfel de mişmaşuri ieftine.
