Atât de săraci încât să mănânce peşte mort sau atât de cinici încât să îl vândă altora pe post de marfă bună? E o întrebare la care aş vrea să fiu sigură că ştiu răspunsul corect. Întâmplarea de luni, când au murit în apele Bârlădelului şi ale bălţilor alimentate de el sute de peşti, din cauza lipsei de oxigen, poate fi pusă pe seama neglijenţei celor de la ANIF, care nu au curăţat cum trebuie zona. Ce şochează însă, din nou, este faptul că din sutele de kilograme de peşte mort foarte multe au dispărut pur şi simplu. Erau bălţi unde localnicii anunţaseră că dimineaţa plutea atâta peşte mort, că acoperea balta, dar unde, până după-amiază, nu mai rămăsese mare lucru. Explicaţia dată de oamenii din zonă este înfricoşător de simplă. Peştele lipsă fie fusese adunat de oamenii mai sărmani ca să îl mânânce, fie fusese adunat tot de oameni, mai mult sau mai puţin sărmani, ca să îl vândă altora pe post de marfă bună la un preţ de chilipir.
Din păcate, astfel de întâmplări s-au mai petrecut, nu neapărat cu peşte, ci şi cu alte alimente stricate sau animale moarte, pentru care se organizaseră adevărate expediţii de căutare. Poate că explicaţia cum că oamenii au adunat şi au mâncat, din pricina sărăciei, peştele mort ar fi un fel de scuză, deşi una greu digerabilă, deoarece nu trăim nici în ţara în care curge lapte şi miere şi nici într-un judeţ din cale afară de prosper. Mult mai greu poate fi acceptată cealaltă variantă, cea în care oamenii bătrâni sau cei care nu se pricep când un peşte e sau nu stricat au căzut victime celor care şi-au bătut joc de sărăcia lor şi le-au vândit marfa stricată adunată de-a lungul pârâului. Spun că şi-au bătut joc de sărăcia lor deoarece peştele mort nu a fost vândut pe sume mari, ci cu mult sub preţul pieţei ba, uneori, chiar la troc pe alte produse alimentare. Că asta e o problemă de sănătate publică pare a nu interesa prea mult pe nimeni. Asta mai ales în situaţia în care mari lanţuri de magazine vând carne stricată la fel de periculoasă ca aceea a unui peşte mort şi nu au intrat în faliment după ce au făcut asta. Din fericire, şi acolo, şi aici la noi, nu a murit nimeni din cauza asta. Ori românii au un organism extrem de rezistent ori lipsurile, poluarea, sărăcia i-au făcut să nu mai cadă la pat la fiecare bucată de mâncare stricată ori plină de chimicale pe care o mânâncă, de cele mai multe ori fără să se ştie.
