În fiecare ţară există o băutură care însoţeşte toastul tradiţional. BBC Travel a făcut o selecţie a băuturilor ce nu ar trebui ratate în diferite ţări ale lumii, inspirându-se din răspunsurile la întrebarea "Dacă vă vizitez ţara/regiunea, ce băutură nu ar trebui să ratez?" publicate pe cunoscutul site de Q&A (răspunsuri şi întrebări) Quora.com.
Caipirinha în Brazilia
O excursie în această ţară din America de Sud nu ar fi completă fără a savura o caipirinha dulce. "Este o băutură tropicală, foarte proaspătă, care se poate realiza din diverse fructe, cum ar fi lămâile, portocalele, pepenele verde, piersicile şi altele", explică Natalia Polidoro, studentă din Săo Paulo. Ingredientul principal este "cachaça", băutura spirtoasă tradiţională a Braziliei, distilată din suc de trestie de zahăr. Spre deosebire de rom, care este fabricat din melasă, cachaça are la bază suc de trestie de zahăr, proaspăt fermentat. Această tărie, cu o popularitate de neegalat în ţara sa de origine - are sute de sinonime în portugheză, de la "uísque brasileiro" ("whisky brazilian") la "agua-benta" ("apă sfinţită").
Punsch în Suedia
O invenţie pur suedeză, punsch-ul este un lichior realizat dintr-o băutură spirtoasă sud-asiatică importată denumită "arrack". După cum explică suedezul Lucas Lundström, Compania Suedeză a Indiilor de Est a început să importe arrack în 1733, iar lichiorul preparat pe baza sa de suedezi s-a bucurat de "un succes răsunător în înalta societate". Cu o concentraţie de alcool de 20%-30%, băutura are o aromă "dulce-picantă" şi este de obicei servită cu gheaţă. În timpul iernii însă, lichiorul trebuie încălzit la 40 de grade Celsius şi merge de minune cu supa de mazăre suedeză, adaugă Lundstrom.
Sortilege în Canada
În partea franceză a Canadei, trebuie încercat "Sortilege", un brand de whisky cu sirop de arţar, sfătuieşte Anna Demers, rezidentă de la periferia Ottawei. "Am avut întotdeauna un fel de alcool cu sirop de arţar, însă în prezent acesta se produce la scară comercială", adaugă ea. Turiştii se pot delecta şi cu un lichior dulce numit "Coureur des Bois", mai popular în rândul femeilor. Anna recomandă turiştilor şi seva proaspătă a arţarului, pe care populaţia indigenă a oferit-o pentru prima dată cu secole în urmă coloniştilor francezi. "Este foarte sănătos să o bei în forma sa originală", povesteşte ea despre seva cu o concentraţie de doar 1%-2% de zahăr şi cu o aromă de arţar mai subtilă decât siropul.
Mate în Argentina
În această ţară este recomandat "mate" (sau "yerba mate"), o băutură cu un aport ridicat de cofeină. "Mate este similar cu ceaiul, doar că tradiţia cere să fie băut cu prietenii, trecând băutura de la unul la altul", explică Natalia Romano, studentă la inginerie din Mar Del Plata. La întâlniri, mate este servit într-un vas confecţionat dintr-o tărtăcuţă specială (Lagenaria siceraria) şi este sorbit printr-un pai care are la un capăt un filtru în formă de lingură. Recipientul este trecut de la un prieten la altul şi umplut atunci când este necesar. Mate poate fi cumopărat la plic şi servit într-o cană obişnuită, adăugând lapte şi zahăr după gust. Servită în acest fel, băutura este cunoscută sub numele de «mate cocido»", a adăugat Romano.
"L&P" în Noua Zeelandă
"Lemon & Paeroa", denumită adesea "L&P", este o băutură destul de populară în Noua Zeelandă, chiar dacă nu şi-a câştigat încă recunoaşterea la nivel mondial. "Ingredientul principal este apa minerală din oraşul Paeroa (nordul ţării)", a declarat Raymund Macaalay, rezident din Auckland. Amestecată cu lămâie, se obţine "o limonadă acidulată, iubită de Kiwi[s] (denumire sub care sunt cunoscuţi locuitorii Noii Zeelande, n.red.)", completează el.
Jigarthanda în India
În oraşul indian Madurai, "jigarthanda" este o băutură populară şi răcoritoare, care se vinde pe stradă. Amruth Varshini, un localnic din statul din apropiere, Kerala, asigură că, deşi ingredientele băuturii pot părea ciudate - printre care lapte, sirop de sarsaparilla (o plantă agăţătoare originară din Mexic, n.red.), sevă de migdal şi algele marine cunoscute sub numele de "iarbă chinezească", "rezultatul este pur şi simplu minunat". "Jigarthanda" se traduce literal prin "ficat rece" în hindi, dar cuvântul poate avea şi alte înţelesuri. "«Jigar» înseamnă «spirit» sau «curaj», iar «thanda», derivat din arabul «thandal» înseamnă căpitan/ vâslaş, (al unei bărci)", povesteşte el. "Această definiţie ne explică de ce la pregătirea băuturii sunt utilizate algele marine, care ar fi fost un aliment de bază al navigatorilor în vremurile de demult", a continuat Varshini.
"Root beer float" în Statele Unite ale Americii
Alex Pak din Santa Clara, California, s-a gândit la mai multe băuturi - printre care martini sau celebrul ceai dulce de Sud (ceai rece, deosebit de dulce) - înainte de a se decide că "root beer float" (o combinaţie între o băutură numită "Root Beer" şi îngheţată) este specialitatea care merită încercată de fiecare turist care vizitează Statele Unite. "Root beer" este o băutură ne-alcoolică, până de curând exclusiv nord-americană, a cărei aromă unică era dată de rădăcina de sassafras (dafin american). Deşi, în prezent, producătorii au renunţat la sassafras, din motive de sănătate, aroma sa distinctă este reprodusă de un amestec de condimente, alte rădăcini şi arome artificiale. Fiecare stat american are propria sa variantă de "root beer", dar pentru a prepara un "root beer float" trebuie adăugată o lingură sau două de înghetaţă de vanilie. Specialitatea a fost făcută faimoasă de către lanţul de restaurante A&W, care servesc produsul într-o halbă pusă la rece.
