Mircea Toader a susţinut totdeauna necesitatea introducerii votului prin corespondenţă, mai ales în perioadele în care partidul din care făcea parte nu deţinea majoritatea parlamentară. Cât s-a aflat la putere Toader a ratat ocazia de a legifera această idee, în timpul guvernărilor Boc, perioadă în care democrat liberalii deţineau majoritatea parlamentară, iar Toader era lider de grup în Camera Deputaţilor.
Mircea Toader a criticat guvernul Ponta pentru organizarea procesului de vot pentru diaspora: „Nu putem lăsa permanennt trei milioane de români să fie chinuiţi la cozi ore întregi. Mi se pare incorect şi chiar inuman să îi ţii la cozi ore întregi.”
Toader susţine că prin banii pe care îi trimit în ţară românii stabiliţi în alte state ale lumii, obligă puterea de la Bucureşti să adopte o legislaţie care să le permită votul prin corespondenţă. Ideea venirii în ţară a celor care vor să voteze, condiţie impusă în Grecia, ori anunţarea intenţiei de a vota cu circa şase luni înaintea zilei alegerilor, altă practică adoptată de unele state, nu par variante agreabile pentru deputat. Însă introducerea votului prin corespondenţă va putea genera cu uşurinţă suspiciunea fraudării alegerilor, românii fiind unii dintre cei mai performanţi hackeri din lume. Pe de altă parte, românii care au ales să îşi încerce destinul pe alte meleaguri nu beneficiază real de roadele votului lor, ci noi, cei rămaşi aici, putem să îi înjurăm timp de ani buni pentru cadoul pe care ei ni l-au făcut, dacă aleşii câştigători se dovedesc a fi mai dezastruoşi decât perdanţii.
