Am primit la redacţie un mail trimis de părinţii băiatului acuzat că-şi terorizează colegii, despre care ziarul nostru a relatat într-un material în ediţia din 31 martie 2015, mail prin care ni se solicită publicarea unui drept la replică, având în vedere că tânărul în cauză are o dizabilitate şi părinţii sunt îndreptăţiţi să-l reprezinte în relaţiile cu terţii. Trebuie precizat însă că în materialul în cauză nu am utilizat nici numele şi nici imaginea acestui tânăr, ci doar cazul în sine, cu puncte de vedere de la toate instituţiile implicate şi chiar cu un punct de vedere al bunicii acestuia, a cărei identitate nu a fost, de asemenea, dezvăluită. Înţelegem situaţia familiei în cauză şi acesta este motivul pentru care vom reproduce aici o parte din ceea ce părinţii ar fi dorit să transmită opiniei publice prin intermediul presei, în speranţa că cei care citesc aceste rânduri vor fi mai toleranţi, empatizând cu cei care au avut neşansa de a fi „altfel” decât ei.
„Este trist faptul că situaţia fiului nostru a fost lăsată pe mâna câtorva adolescenţi rebeli şi a unor părinţi fără suflet, cărora li s-a explicat pe îndelete de către noi, părinţii, de către consilierul şcolar şi de către profesori, că fiul nostru are probleme de sănătate. Nimeni din mass-media nu s-a întrebat de ce se comportă el aşa şi, mai ales, de ce numai cu anumiţi colegi are «ceva de împărţit». Dacă ne contactaţi, sigur vă relatam prin câte trecem ca să reuşim să integram în societate un copil care este aproape genial, care îşi doreşte mai mult decât orice pe această lume să înveţe şi să meargă la şcoală cu orice preţ, dar care este jignit, provocat şi respins de colegii lui, numai datorită faptului că este «altfel». Cu toate impedimentele unui sistem educaţional din România care nu acceptă ca un copil să fie «altfel», el, împreună cu noi, se luptă să dovedească că doreşte şi se poate integra în societate. Şi acest lucru ştim foarte bine că se poate face nu numai cu sprijinul familiei, dar şi cu cel al factorilor educaţionali, decizionali şi medicali. De altfel, este cunoscut faptul că astfel de copii când ajung adolescenţi sau adulţi nu mai sunt ajutaţi în nici un fel, ba mai mult sunt goniţi din şcoli şi toţi se întreabă ce vor face ei, însă, adevărul este că pe nimeni nu interesează. Nu putem decât să spunem că sindromul de care suferă fiul nostru conduce la riposte din partea lui atâta timp cât nu este înţeles. Practic, situaţiile neplăcute, create de către unii colegi şi câţiva profesori, la care este supus zilnic, conduc la crearea unui zid în jurul lui. Acesta este datorat respingerii de către ceilalţi, el nefiind capabil să înţeleagă tot ceea se întâmplă în jurul lui. De altfel, toţi copiii cu un astfel de sindrom se simt frustraţi şi izolaţi de societate şi în felul acesta se adânceşte teama şi tendinţa de a riposta în diferite forme pe care le găsesc de cuviinţă. De asemenea, părinţii cu astfel de copii sunt umiliţi zilnic şi puşi la colţ, sunt stigmatizaţi şi jigniţi, ca şi cum nu vor să le dea educaţie propriilor copii. În realitate nu suntem ajutaţi în nici un fel de factorii educaţionali şi decizionali, ba mai mult întâmpinăm mari greutăţi în diferitele ipostaze, cum este cea de faţă, iar în lupta noastră de a-l integra în societate suntem ignoraţi şi chiar supuşi rigorilor legii. Cred că înţelegeţi că nu noi suntem cei care îl învăţăm să riposteze, cum de altfel credem că nici un părinte din lumea aceasta nu îşi învaţă copilul să bată, să fie violent. Noi suntem singurele persoane care îl cunoaştem cu adevărat şi ştim care sunt capacitaţile lui de a se adapta şi socializa. Ca părinţi facem toate eforturile pentru a asigura îngrijirea medicală necesară fiului nostru mergând periodic la control medical psihiatric, urmând în continuare tratament şi sedinţe de psihoterapie. (...) Dacă cei 3 colegi, împreună cu părinţii lor care au sesizat mass-media, au găsit de cuviinţă că, minţind şi distorsionând informaţiile numai pentru faptul că nu îl mai vor pe fiul nostru în liceul lor, le respectăm opţiunea. Ei sunt de fapt cei care l-au jignit, ameninţat şi provocat pe fiul nostru încă din primele zile de şcoală, când acesta nu a avut nici o reacţie violentă, ci dimpotrivă a dorit să se împrietenescă cu ei. Nu putem decât să-i compătimim şi să ne cerem noi public scuze, în numele fiului nostru, dacă le-am provocat suferinţă. A noastră nu mai contează! Totodată rugăm pe această cale pe unii profesori să adopte o atitudine mai degrabă încurajatoare, stimulativă, decât respingătoare, ceea ce mai mult ca sigur îl va detemina pe fiul nostru să fie mult mai disciplinat la ore şi mai puţin agresiv cu colegii. Poziţiile de respingere ale unor profesori, cât şi atitudinea unor elevi de adresare de cuvinte jignitoare şi de intervenţie în timpul orelor pentru o aşa-zisa «corecţie» aplicată de profesori, conducerea liceului, dar şi de către Poliţie, nu fac decât să-l irite şi să-l marginalizeze pe acesta. Totodată dorim să facem un apel către toţi cei care au declanşat acest război mediatic, fiind negreşit conştienţi de gravitatea faptelor lor şi care sunt părinţi la rândul lor, rugându-i să facă un exerciţiu de imaginaţie, punându-şi pentru o clipă proprii copii în locul copilului nostru şi pe ei în locul părinţilor lui, adică în locul nostru. Pentru cei cărora nu le pasă de suferinţa provocată nouă şi fiului nostru nu cred poate exista înţelegere din partea cuiva.
Prin intermediul dvs. îi rugăm să chibzuiască cât se poate de bine şi să-şi asume fiecare gest de acest fel pe care l-au făcut sau îl vor face de acum încolo”, se arată în mesajul semnat de părinţii tânărului în cauză, al cărui nume nu îl vom da publicităţii, consecvenţi fiind în privinţa respectării dreptului acestuia la protejarea identităţii.
