Fumatul în timpul sarcinii, săritul peste micul dejun şi orele neregulate de culcare sau somnul insuficient sunt factori importanţi ce pot determina dacă un copil va avea un risc mai mare de a deveni supraponderal sau obez, potrivit unui studiu efectuat la University College London din Marea Britanie, publicat în jurnalul ''Pediatrics'', informează Science Daily.
Aceasta este prima cercetare de acest fel din Marea Britanie, ce realizează o conexiune între indicele de masă corporală (IMC), dezvoltarea greutăţii corporale în primii zece ani de viaţă şi modul de trai. Cercetătorii s-au bazat pe studiul Millennium Cohort, ce a inclus date de la copii veniţi pe lume în 19.244 de familii din Marea Britanie, între septembrie 2000 şi ianuarie 2002.
Cei trei factori — fumatul în timpul sarcinii, săritul peste micul dejun şi orele neregulate de culcare sau somnul insuficient — vizează prima parte din viaţa copiilor şi pot fi influenţaţi prin luarea anumitor măsuri, susţin oamenii de ştiinţă, iar o intervenţie promptă ar avea un efect în diminuarea creşterii numărului de copii supraponderali şi obezi.
''Despre copiii ale căror mame sunt supraponderale sau obeze se ştie că au o predispoziţie să devină, la rândul lor, supraponderali, probabil reflectând mediul ''obezogenic'' şi având poate o înclinaţie genetică spre a lua în greutate'', susţine profesoara Yvonne Kelly de la University College London. "Studiul demonstrează însă că obiceiurile nestatornice, cum ar fi programul neregulat de somn şi săritul peste micul dejun, pot influenţa luarea în greutate prin creşterea apetitului şi a consumului de alimente cu densitate calorică mare. Aceste constatări susţin necesitatea de a dezvolta strategii de intervenţie care vizează sfere multiple de influenţă asupra creşterii IMC'', a explicat aceasta.
Fumatul în timpul sarcinii a fost asociat cu un risc mai mare ca un copil să fie supraponderal, posibil din cauza unei legături dintre expunerea fătului la tutun şi coordonarea motrică a nou-născutului, se menţionează în cercetare.
Studiul a identificat patru modele de dezvoltare în ceea ce priveşte greutatea. Marea majoritate a copiilor, 83,3%, aveau un IMC non-supraponderal stabil, 13,1% aveau un IMC crescut moderat, iar 2,5% aveau un IMC foarte mare. Cel mai mic grup, 0,6%, avea un IMC aflat în zona obezităţii, însă până la vârsta de 7 ani acesta era similar grupului stabil.
Copiii pakistanezi, cei de culoare din zona Caraibelor şi cei de culoare din zona Africii erau mai predispuşi să fie în grupul cu IMC foarte mare. De asemenea, în cazul fetelor, s-a observat că posibilitatea de a se afla în grupul cu IMC moderat era mai mare.
În cadrul cercetării, oamenii de ştiinţă au luat în considerare şi alte posibile cauze ale îngrăşării excesive a copiilor concluzionând însă că factori precum alăptarea la sân, introducerea timpurie a alimentelor solide în alimentaţie, consumul de băuturi îndulcite sau de fructe, timpul petrecut în faţa televizorului şi gradul de participare la activităţi sportive nu sunt îndeajuns de puternici pentru acumularea nesănătoasă de kilograme.
