În timpul curelor de slăbire, mai ales în perioada de iarnă, apar o serie de deficienţe nutritive, fie din cauza unui aport insuficient de trofine (substanţe alimentare), fie din cauza unui superconsum sau a unor pierderi de substanţe nutritive în timpul digestiei, explică nutriţioniştii.
Potrivit acestora, astfel apar o serie de simptome care pot fi un semn de deficit al uneia sau a mai multor vitamine. Prezentarea la medic în momentul apariţiei acestor manifestări este obligatorie pentru a se stabili exact cauza şi tratamentul lor.
Nutriţionistul Lygia Alexandrescu arată câteva tulburări care ar putea apărea din cauza diverselor carenţe vitaminice:
Vitamina A — manifestările carenţiale apar atât la nivel oftalmologic, cât şi la nivelul epiteliului (pielii) şi al mucoaselor şi se datorează fie aportului alimentar insuficient, cât şi existenţei unor disfuncţii ale ficatului sau pancreasului. O dietă bogată în alimente care conţin vitamina A şi beta caroten (lapte, brânză, gălbenuş, ficat, peşte, spanac, roşii, morcovi, dovleac) poate trata o astfel de carenţă. Necesarul zilnic de vitamina A (retinolul) variază între 1,3 şi 1,5 mg/ zi la adultul fără nevoi speciale şi poate ajunge până la 2,4 mg/ zi la gravide.
Vitamina D — Rahitismul este tulburarea majoră a avitaminozei D; alte manifestări care apar pe deficit de vitamina D sunt: osteopatia de carenţă, tetania, spasmofilia, apariţia cariilor şi decalcifierea oaselor. În acest caz, alimentaţia trebuie să fie bogată în peşte, ficat, gălbenuş de ou, unt, lapte, iar persoanele cu astfel de probleme trebuie să se expună la soare pentru a fi favorizată fotosinteza vitaminelor D. Necesarul zilnic de vitamina D (calciferol) variază între 400 u.i./ zi la adultul fără nevoi speciale şi 800 u.i./ zi la gravide.
Vitamina E — manifestările clinice ale carenţei de vitamina E sunt: pubertatea întârziată, dismenoree (menstruaţie dureroasă), avort spontan, sterilitate şi impotenţă, tulburări hepatice şi de fragilitate capilară. Regimul alimentar în această situaţie trebuie să conţină pâine din tărâţe de grâu şi de secară, grâu fiert, grâu încolţit, ţelină, spanac, morcovi, pătrunjel, soia şi nu în ultimul rând peşte. Nevoia zilnică de vitamina E variază cu compoziţia raţiei alimentare, fiind mai mare când se consumă acizi graşi nesaturaţi.
Vitamina B1 — carenţa de aport se produce nu numai când aportul este insuficient, ci şi când necesităţile organismului sunt mult crescute — creştere, sarcină, alăptare sau în unele stări patologice: afecţiuni ale sistemului nervos central şi periferic, diabet zaharat, gută sau alcoolism. Raţia alimentară în aceste cazuri trebuie să fie bogată în vitamina B1, scăzută în glucide şi bogată în proteine. Alimentele bogate în vitamina B1 sunt drojdia de bere, ciupercile, legumele uscate, nucile, alunele crude, ficatul şi rinichii şi carnea slabă de porc. Necesarul zilnic de vitamina B1 (tiamina) variază între 1,1 şi 1,5 mg/ zi la adult.
Vitamina B2 — Hipovitaminoza B2 este foarte des întâlnită şi se manifestă prin stomatita angulară, leziuni cutanate în regiunea aripilor nasului, pleoape, urechi, atrofie a mucoasei faringiene şi anemie. Alimentele bogate în vitamina B2 sunt laptele, ouăle, ficatul, carnea, zarzavaturile, fructele şi cerealele integrale. Necesarul zilnic de vitamina B2 (riboflavina) variază între 1,8 şi 3 mg/ zi la adult.
Acidul folic — tulburările carenţiale apar din cauza lipsei de aport alimentar suficient în perioade în care necesităţile organismului sunt mai mari — sarcina, alăptare, creştere, insuficienţe gastrice, tulburări hepatice sau expunere radiologică frecventă. Alimentele bogate în acid folic sunt ficatul, carnea, peştele, legumele cu pigment închis (ardei, vinete, broccoli, spanac, urzici, etc). Necesarul zilnic de acid folic al adultului sănătos variază între 0,5 şi 1 mg /zi.
Vitamina C — manifestările carenţiale se produc deseori, fiind vorba nu de tulburarea majoră, care este scorbutul, ci de numeroasele manifestări minore: astenie, hipotensiune, tulburări metabolice generale, tulburări vasculare, ale capilarelor şi oaselor, scăderea imunităţii organismului. Cele mai bune surse de acid ascorbic sau vitamina C sunt agrişele, măceşele, coacăzele, căpşunile, citricele, ardeiul roşu şi verde, varza, roşiile şi spanacul. Necesarul zilnic de vitamina C la adult variază între 70 şi 75 mg/ zi. În perioada de sarcină şi alăptare se recomandă 150 mg/ zi.
