
Uniunea Europeană se confruntă cu o criză profundă, având în prezent 19,2 milioane de copii care cresc în risc de sărăcie sau excluziune socială, o cifră în uşoară creştere faţă de anul 2019. Într-un context în care oficialii de la Bruxelles şi-au propus să scoată 5 milioane de copii din sărăcie până în anul 2030, o analiză recentă a organizaţiei Save the Children arată că nu s-a înregistrat practic niciun progres în direcţia acestui obiectiv, fiind necesar ca aproximativ 2.800 de copii să iasă zilnic din sărăcie pentru a atinge ţinta. Situaţia riscă să se agraveze, deoarece Comisia Europeană ia în calcul, pentru viitorul buget multianual, eliminarea obligaţiei ca 11 state membre să aloce cel puţin 5% din resursele Fondului Social European Plus (FSE+) exclusiv pentru reducerea sărăciei infantile. În ceea ce priveşte România, datele pentru anul 2025 indică faptul că 32,4% dintre copii se confruntau cu riscul de sărăcie sau excluziune socială. Deşi procentul reprezintă cea mai redusă pondere din ultimul deceniu, marcând o scădere de la vârful de 41,5% atins în anii pandemici 2021 şi 2022, nivelul rămâne unul dintre cele mai ridicate din Europa, fiind depăşit în UE doar de Spania, care a înregistrat o rată de 33,8%.
Consecinţele acestor lipsuri materiale depăşesc cu mult simpla problemă a veniturilor familiei, reflectându-se dramatic în accesul la hrană, sănătate şi, mai ales, educaţie. Impactul multiplu al sărăciei asupra viitorului copiilor români este demonstrat clar de rezultatele testelor PISA 2025, care expun un decalaj uriaş între elevii avantajaţi şi cei vulnerabili. Statisticile indică faptul că doar doi din zece elevi proveniţi din familii înstărite au rezultate slabe la citire (20,6%), în timp ce în rândul elevilor dezavantajaţi economic, proporţia celor cu dificultăţi majore ajunge la şapte din zece (70,6%). Situaţia este la fel de critică la matematică, unde, cu excepţia Zambiei, România înregistrează cea mai mare variaţie a scorului explicată strict prin statutul socioeconomic; practic, 24,1% din variaţia notelor se bazează exclusiv pe sărăcie, un procent dublu faţă de media OCDE de 12%. Dincolo de analizele statistice, dramele se trăiesc în tăcere, copiii consultaţi de Salvaţi Copiii România descriind sărăcia drept momentele în care vin de la şcoală flămânzi, când asistă la certurile părinţilor disperaţi sau când, deşi se află în topul clasei, sunt privaţi pe nedrept de bursele de merit.
Pentru a combate această realitate cruntă, programele finanţate din fonduri europene au reprezentat o ancoră de salvare esenţială în comunităţile vulnerabile. De exemplu, intervenţiile susţinute prin FSE+ au permis dezvoltarea centrelor de zi operate de Salvaţi Copiii şi autorităţile locale, unde minorii primesc o masă caldă, rechizite, sprijin psihosocial şi ajutor la teme, acţiuni vitale pentru a preveni separarea lor de familii. Tot datorită investiţiilor europene, inclusiv prin Programul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), numărul copiilor înscrişi în creşe s-a dublat între 2020 şi 2024, ajungând de la 17.400 la 35.318, deşi dezvoltarea infrastructurii în mediul rural (3.405 locuri) rămâne cu mult în urma celei din zonele urbane (31.913 locuri). Cu toate aceste progrese vizibile, viitorul acestor iniţiative este profund ameninţat de posibilele tăieri de la Bruxelles. Gabriela Alexandrescu, preşedintele executiv al Salvaţi Copiii România, avertizează că eliminarea instrumentelor financiare dedicate combaterii sărăciei infantile ar periclita grav serviciile axate pe prevenţie. Fără obligaţia impusă de UE, autorităţile tind să finanţeze exclusiv măsurile de criză, neglijând complet programele preventive care, deşi mai eficiente şi mai puţin costisitoare, sunt singurele capabile să rupă ciclul persistent al sărăciei transmise de la o generaţie la alta.