Fostul preşedinte al Băncii Stabilitatea nu scapă de închisoare

Tănase Bălan, condamnat pentru că a dus la faliment Banca Populară Stabilitatea, pe care o conducea, şi a lăsat 350 de deponenţi pe drumuri, şi-a jucat şi ultima şansă de a scăpa de puşcărie la Judecătoria Galaţi. Magistraţii au respins o cerere de revizuire, ce viza sentinţa penală în baza căreia fostul preşedinte al băncii a fost condamnat la 9 ani şi şase luni de închisoare. Tănase Bălan a dispărut la scurt timp după ce fusese condamnat, în 2001, pentru devalizarea Băncii Populare Stabilitatea cu  peste 18 milioane de lei. Acesta a fost găsit vinovat de abuz în serviciu contra intereselor pesoanelor, omisiunea cu ştiinţă a unor înregistrări în contabilitate şi fals în înscrisuri sub semnătură privată. Escrocul care se dădea drept bancher a fost arestat preventiv după ce a ieşit la iveală faptul că a aprobat 55 de contracte în regim de subdobândă şi dobândă nulă, cauzând un prejudiciu în valoare de peste 688.000 de lei, la care se adaugă şi neânregistrarea  în contabilitate a aproximativ 300.000 de lei. 

 

Găsit după 10 ani

 

Fostul preşedinte al Băncii Stabilitatea a fost identificat şi reţinut de autorităţile judiciare abia după zece ani. Fiind trimis în ţară pentru a-şi executa pedeapsa, Bălan a încercat să se folosească de sistem ca să scape din nou de puşcărie. El a depus o contestaţie la executare la Judecătoria Galaţi, susţinând că este nevinovat şi a cerut rejudecarea cazului său. Tănase Bălan solicitase intenţionat documente imposibil de recuperat după atâta timp şi dosare aflate în arhivele vechi ale instanţelor pentru a prelungi pe cât posibil procesul. Şmecheria a funcţionat o perioadă, dar instanţa de judecată a pus capăt tergiversării dosarului, respingând contestaţia lui Tănase Bălan. Singura satisfacţie de până acum a fostului patron al Băncii Populare Stabilitatea este că a obţinut deducerea perioadei cât a fost arestat preventiv în ţară şi străinătate din pedepsa de 9 ani şi 6 luni. Bălan ceruse judecătorilor şi sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar cererea i-a fost respinsă pe motiv că o astfel de solicitare se depune direct la instanţa europeană şi nu prin intermediul justiţiei din România, însă nimic nu îl împiedică să facă acum acest lucru.