Am avut anul trecut o vară fierbinte, politic vorbind, de ni s-a dus buhul peste hotare cu democraţia originală, plină de surprize ce ar da peste cap şi pe cel mai binevoitor şi imparţial spectator. Nici iarna nu a fost mai lipsită de evenimente, tot politic vorbind, că doar după alegeri peste alegeri iz de scandal nu avea cum să nu iasă. Intrăm în primăvară, dar viaţa politică nu s-a mai calmat aproape deloc. Pe lângă păruiala cotidiană putere-opoziţie, în general sănătoasă şi recomandată, dar nu făcută doar pentru show, şi ală prost şi repetitiv, alegerile din partide şi acuzele legate de cine e de vină că nu intrăm în Schengen promit în continuare noi episoade cu priză la public în telenovela destul de ieftină în care s-a transformat de multă vreme viaţa politică românească. O dezbatere politică de bun simţ cu greu mai poate fi găsită, deoarece şi politicienii s-au prins de mult că acela care face „spectacol” şi vine cu idei care de care mai diferite de la mandat la mandat e întotdeauna mai popular decât acela care chiar se gândeşte serios să facă ceva logic. Nu că din ultima categorie am avea prea mulţi politicieni. Din păcate, până şi ultimul care are drept de vot s-a lămurit, cel puţin aşa cred, că odată ce trece din Opoziţie la Putere sau de la Putere în Opoziţie, aşa de repede îşi schimbă unii opiniile, de spui că ieri nu ei erau cei care susţineau ceva ce acum nu li se mai pare deloc important. De fapt, e mai greu să găseşti pe cineva, oricine, orice culoare politică ar avea, care să facă ceva care are şi efecte practice, benefice în plan economic. Că până la urmă ne trebuie şi nişte circ, circ uneori de mai bună calitate decât producţiile tv, dar oamenii mai au nevoie şi de pâine şi nu pot trăi la infinit cu promisiuni sau cu scuze gen „eu vreau să fac, dar uite că ăla nu mă lasă”, „ală” fiind ori cineva de peste hotare, ori un oponent politic. Iar dacă lucrurile o ţin aşa - şi nu prea văd mari semne de schimbare - politicienii, fie ei de Opoziţie sau de la Putere, riscă să vorbească mai în gol decât o fac acum. Din păcate, nu ştiu cum, când ajung la urne oamenii uită sau, şi mai grav, se duc doar pentru a-şi face o datorie adânc înrădăcinată în conştiinţa unora, deoarece singuri recunosc că nu au pe cine alege.
