Chiar dacă viaţa de zi cu zi a noastră, a românilor, nu s-ar putea spune că e roz, plină de multe ori de greutăţi, uite că mai avem parte şi de multe bucurii, mai mici sau mai mari, de multe ori aşa după cum ştim să ni le facem. De Florii, sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim, mai tot românul a făcut ce-a făcut şi ori a ieşit undeva la iarbă verde cu căţel şi cu purcel, utilat neapărat cu grătarul de rigoare, inevitabila scrumbie şi multă udătură. Unii gălăţeni, mai evlavioşi, poate chiar şi ceva mai sărăcuţi, au mers mai întâi pe la biserică iar după slujbă au dat năvală la ciorba de peşte oferită de Episcopia Dunării de Jos. Cei mai cu dare de mână au ieşit pe faleză şi au umflat buzunarele comercianţilor care anul acesta, deşi la pescării scrumbia a fost ceva mai ieftină ca anul trecut, au reuşit să-şi vândă marfa cu 13 lei bucata. Oricum, pofticioşii şi-au făcut pofta, cei care n-au treabă cu postul Paştelui au mai pus pe lângă scrumbie şi niscaiva mititei, toate stropite din belşug cu bere. Ca să nu mai vorbim de cei care, ceva mai comozi, au preferat să-şi încingă grătarul în grădina din faţa blocului, ba chiar am văzut unii care au umplut de fum şi miros de scrumbie copilaşii dintr-un parc de prin Þiglina III, de nu ştiai care miroase mai tare a peşte, scrumbia sau copilul. E şi asta o bucurie, nu? Vamaioţii, plecaţi poate cu două-trei zile înainte către Vama Veche, fiind nevoiţi să meargă cu naşul sau cu „ia-mă nene”, şi făcând obişnuita chetă de genul „dă şi mie, nene, un leu să-mi iau o bere”, nici n-au mai apucat să se bucure de Florii, această sărbătoare găsindu-i mangă-rangă, adormiţi pe plajă, cu câte un PET pe jumătate gol, sau pe unde i-a mai apucat sfârşitul nopţii bahice dinainte. Deh, bucurie bahică! Alţii, cei îndrăgostiţi de frumuseţile peisajului românesc, s-au plimbat pe plajele litoralului românesc admirând cu nesaţ doamnele şi domnişoarele care şi-au scos pentru prima dată anul ăsta sânii goi la soare. Sau şi-au petrecut noaptea prin noile cluburi deschise pe litoral de vestitul primar Mazăre, cluburi în care, mai nou, se practică striptease-ul şi dansul în poală, ca pe la americani. Unul, după cum arăta - un băiat de bani gata, chiar spunea pe la tv că ar da şi 30-40 de milioane lei vechi pentru o asemenea petrecere. Bucuria ochiului, bucuria omului cu bani! Mai sunt şi românii melomani, cei care în miez de noapte se bucură de toţi decibelii avuţi la dispoziţie, spre disperarea vecinilor. Cunosc pe cineva care pentru această bucurie a fost în stare să plătească două amenzi, una de 200 şi alta de 500 de lei, doar pentru a-l asculta pe Dan Spătaru. Păi, asta-i bucurie? De mâine vin alte prilejuri de bucurii, vine 1 Mai, vin sărbătorile pascale, o grămadă de zile libere, aşa că, vă urez şi eu ”Sărbători fericite!” şi, multă, multă bucurie, că după aia... cine ştie?
