De ani de zile asistăm la o tâmpenie cum greu se poate imagina când vine vorba de plata drepturilor salariale, dar mai ales de recuperarea celor acordate nelegal. An de an Camera de Conturi ia la puricat instituţiile publice, stabilind în cele mai multe cazuri ca structurile cu pricina să recupereze diverse sume de la angajaţi pe motiv că au fost date pe lângă lege. Toată treaba se mută în justiţie unde, pe bani publici, inspectorii financiari şi instituţiile în cauză se ciondănesc luni, uneori ani de zile, pentru ca în final, de cele mai multe ori, să se concluzioneze că nu ştiu ce spor sau alt drept salarial s-a acordat nelegal şi trebuie recuperat. Oamenii se trezesc astfel cu popriri pe salarii, deşi în unele cazuri din cei câteva sute de lei pe care îi iau lunar nu pot plăti nici măcar facturile.
Este un cerc vicios, din care cei mai afectaţi ies, v-aţi prins, funcţionarii publici şi personalul contractual de la instituţiile publice. După experienţa amintită, ar fi normal ca onor Guvernul să adopte o lege, prin care să stabilească ca directivele Curţii de Conturi să fie obligatorii pentru structurile finanţate de la bugetul de stat, astfel ca toate aceste mii de procese să dispară, iar odată cu ele şi temerea pentru angajaţi că se vor trezi la un moment cu salariile ciuntite. Oamenii nu au nicio vină că şi-au cerut drepturile şi le-au obţinut, de cele mai multe ori pe cale judecătorească. Este datoria autorităţilor să se pună de acord în ceea ce priveşte legislaţia, iar justiţia să stabilească o practică unitară pentru acest gen de litigii. Nu mai e cazul să amintesc că în Europa problemele de acest gen s-au rezolvat de zeci de ani, dar la noi, ca întotdeuna, există interese pentru ca această situaţie să continue, dacă e posibil la nesfârşit.
Cei mai interesaţi sunt avocaţii, mă rog o parte a breslei, care scoate bani frumoşi reprezentând autorităţile locale în procesele cu camerele de conturi şi nu numai. O rezolvare legislativă a acestei probleme i-ar trage pe dreapta pe mulţi purtători de robe. Cu toţii ne amintim cât a durat să rezolvăm problema restituirilor de imobile şi terenuri confiscate abuziv de comunişti şi cine a ieşit cel mai câştigat din această afacere. Ei bine, tot o parte a breslei avocaţilor pentru că, de multe ori, cei care se judecau uitau şi pentru ce se judecă, iar când trăgeau linie, constatau cu amărăciune că au câştigat un petec de pământ, iar costurile au fost de zece ori mai mari decât dacă ar fi lăsat lucrurile aşa cum erau. Apărătorii nu pot fi totuşi condamnaţi că au profitat de pe urma unei situaţii care li s-a oferit, pentru că, aşa cum aminteam, adevăraţii vinovaţi sunt cei care se fac că ne conduc. Este suficient să ne amintim de taxa de poluare, recuperată în proporţie de peste 90% în justiţie, ce a însemnat milioane de procese la nivel naţional. Pe ultima sută de metri, când mai toată lumea câştigase în instanţă dreptul de a-şi recupera banii, s-a trezit şi Executivul să dea o lege, care să pună capăt acestei penibilităţi. Nu le trebuie decât un dram de minte şi puţină organizare pentru a pune capăt acestei situaţii de toată jena, dar ceea ce le lipseşte cu adevărat este voinţa şi, mai ales, curajul de a acţiona.
