Am spus de nenumărate ori că nu avem politicieni, ci în cel mai bun caz imitaţii de politicieni, făcături parvenite în mediul politic, care îşi urmăresc doar propriile interese sau ale grupului din care fac parte. O întâmplare petrecută zilele trecute nu a făcut decât să-mi întărească această convingere şi să-mi adâncească dezgustul faţă de aceste specimene imorale. Nu o să dau, deocamdată, nume, dar printre picături cred că veţi recunoaşte personajul. Cel în cauză, cercetat în prezent pentru conflict de interese, a avut neobrăzarea, ca să nu spun altfel, să mintă un coleg de breaslă legat de cazul său, spunând că nici vorbă să fie anchetat penal, ba mai mult a afirmat că mi-aş fi cerut şi scuze pentru că am dat informaţii eronate despre el. Asta în condiţiile în care orice român care are acces la Internet poate afla cu uşurinţă că respectivul a pierdut procesul cu Agenţia Naţională de Integritate, fiind în vizorul procurorilor pentru un conflict de interese cât Casa Poporului de mare. Ce poţi să mai spui despre o astfel de persoană, care se pretinde reprezentantul unor cetăţeni în Parlament? În orice ţară civilizată un astfel de personaj ar fi fost exclus din formaţiunea politică din care făcea parte şi, după ce ar fost corectat exemplar de opinia publică, ar fi fost trecut pe linie moartă, fără posibilitatea de a mai reveni vreodată în viaţa publică. La noi, evident, nici vorbă de aşa ceva. Aici totul se pierde într-o mlaştină de explicaţii, unele mai aberante decât celelalte, iar astfel de persoane prosperă pe banii noştri, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Dacă mai adaugăm şi dosarul de turnător la Securitate, avem tabloul complet al politicianului român. De un sfert de secol poporul ăsta aşteaptă cu înfrigurare nişte măsuri economice şi sociale,care să le facă măcar cu 10% viaţa mai bună, dar nu o să-şi vadă niciodată îndeplinite nici măcar 1% din aşteptări atât timp cât pe băncile Parlamentului se vor afla astfel de eşuaţi politici. Problema nu este la aceşti oportunişti, ci la noi, pentru că sistematic le oferim funcţii fără să luăm în considerare cine sunt cu adevărat cei pe care îi votăm. Este practic acelaşi principiu elementar ca în comerţ: nu contează cât se cere pe un produs, atât timp cât întotdeuna se vor găsi persoane dispuse să plătească. Suntem aproape de masochism când vine vorba de alegerea celor care să ne reprezinte în Parlament, consiliile judeţene sau consiliile locale, arătându-ne de fiecare dată surprinşi de ştirile care scot la iveală că respectivii şi-au angajat rudele pe slujbe călduţe şi bine plătite din banii noştri, fără să ţinem cont că noi i-am trimis acolo înainte de o minimă informare legată de persoanele lor. Odată ajunşi acolo, ne sfidează cu tupeu maxim, de ajungi să te întrebi ce a fost în mintea celor care i-au ales. Până când nu vom alege cu adevărat persoana potrivită la locul potrivit, fără să judecăm ţinând cont de personaje gen Băsescu, Boc şi alţii asemenea, nu pot decât să constat că ne merităm soarta.
