Chestia asta cu „nu contează cine eşti, contează ce faci” e din învăţătura lăsată de bătrânii noştri, nu de alta dar şi ei, pe vremea lor, făceau exact ceea ce fac şi aşa-zişii interlopi din ziua de astăzi. Adică, furau şi bătrânii noştri, aşa cum, poate, dacă am avut ocazia, am furat şi noi şi aşa cum vor fura şi copiii noştri, asta, bineînţeles, dacă noi, cei în drept, îi vom învăţa cum şi în ce fel s-o facă. Să nu-mi spuneţi mie că pe vremurile din epoca de aur nu se fura de la Avicola. Mamă-mamă, da' ce se mai fura! Zburau sacii cu găini moarte, cu pene cu tot şi cu capurile alături, peste gardul Avicolei, de ziceai că-s rachetele astea din ziua de azi, din fâşiile ălora cu Gaza sau cu gazu', că doar nu s-or bate ca chiorii chiar pe degeaba. De pe la Seromgal sau cum îi mai spunea pe vremea aia, puteai avea oricând un furnizor de ciuperci gata curăţate, gata spălate, la un preţ mic, cam cât un săpun Lux pe kilu' de şampinioane. Dar mai erau cei care îţi aduceau direct acasă carnea de porc, de vită, iepurii congelaţi sau proaspeţi (că pe vremea aia mai trăiau încă iepuri prin bătătura crescătoriilor statului), sau curcani sau... tot ce-ţi dorea inimioara, ţie, copiilor tăi sau nevestei tale, care nu contenea să-ţi spună că s-a cam golit congelatorul ăla cu şase sertare. Unii, pe vremea aia „de aur” şi-au făcut pe la muncă mobile de bucătărie, şi-au făcut balcoane în faţa blocului, alţii (mai nenorocoşi) abia au apucat să-şi acopere balcoanele cu geamuri, unii şi-au făcut seturi de cuţite de bucătărie, alţii chiar au făcut o afacere din asta, unii făceau tobe de eşapament iar alţii furau de prin portul Constanţa cereale cu remorcile. Poate nu mă credeţi, dar prin anii '80, un tractorist (sau un mare infractor) a dat telefon la poarta portului Constanţa şi a anunţat că va ieşi un tractor cu două remorci cu porumb boabe şi că tractoristul „ăla nenorocit” are sub scaun două cartoane de ţigări. S-au repezit ăia, i-au confiscat ţigările, i-au mai dat şi o amendă, numai că... tractoristul a plecat pe poarta portului cu două remorci pline cu boabe de porumb. Deci, se fura şi înainte. Problema e că toată lumea fura, toată lumea avea, toată lumea ţipa că n-are, numai că, lumea fura că mai avea încă de unde să fure fără să se bage de seamă, la televizor nu vedeai decât rar câte un amărât care furase două gâşte şi era băgat la răcoare vreo doi ani, în rest nu vedeai moguli, milionari sau miliardari de carton sau atâţia şi atâţia criminali. Şi nu era bine? Acum, în zilele noastre, nu te mai întreabă nimeni ce studii ai, la ce te pricepi, ce-ai făcut până la vârsta la care ai ajuns, asta mai ales dacă te dai coborât chiar şi măcar dintr-un „amărât” de BMW şi dai la cap în stânga şi-n dreapta celor care se uită urât la tine. Nici nu mai ştiu măcar: mai contează cine eşti sau ce faci?
