E limpede că politica şi-a pierdut şi urma de manşete pe care o mai avea cândva. Sânge pe pereţi şi „ba p-a mă-tii!” nu mai reprezintă doar ingrediente ale ştirilor cu interlopi. Din ce în ce mai des, politicienii îşi atacă contracandidaţii cu lovituri sub centură vulgare. Putem gândi că limbajul se justifică prin provenienţa tot mai multor politicieni din mediul interlop, ori din vecinătatea acestuia. Din atacurile poltice actuale lipseşte substanţa, acuzaţiile fundamentate, ce pot fi probate. Dacă atacul ţine de origini, politicanul se felicită sigurel, fiindcă l-a dus capul şi îşi spune: „mamăăă, ce le-am tras-o la toţi!” Da, ştiu! Cititorul mă poate acuza acum că promovez trivialitatea limbajului din subspecia politică. Încă trăim într-o ţară liberă, deci încă e liber la opinie. Demersul meu e unul în care îi sfătuiesc de fapt pe politicieni să recurgă la niscaiva maniere. Astfel pot depăşi rangul de subspecie şi să se califice la cel de specie. Nu e nevoie să le aruncaţi oamenilor lături în cap, pentru a-i jigni. Şi oricum este mult mai util să dovedeşti incapacitatea celui pe care îl înfierezi, decât să îl spurci aşa cum ai învăţat în spatele blocului, atunci când te băteai cu copiii. Dar pentru asta e nevoie de muncă, de niscaiva creier, de timp alocat…
Hai să ne mai aruncăm niţeluş un ochi spre maidanul politic.
Devine tot mai pertinentă ideea uneia dintre strategiile preşedintelui ţării. Conform acesteia, ar fi încurajată apariţia pe scena politică a cât mai multor partiduleţe, acum, în preajma alegerilor, pentru ca acestea să rupă din electoratul USL, astfel încât aceştia să obţină un procentaj situat sub 40%, iar guvernul să poată fi format de partidul care ar obţine cele mai multe procente. Partidul cu pricina ar trebui să fie tot PDL. În scenariul respectiv, PDL ar propune premierul în persoana lui Traian Băsescu, care ar accepta, provocând organizarea alegerilor prezidenţiale anticipate. Câştigătorul ar trebui să fie un personaj de paie, iar premierul ar putea conduce liniştit ţara, fără a mai fi acuzat că se bagă în borcanele nepotrivite.
Scenariul se potriveşte perfect şi din perspectiva scandalului din PSD. Iar dacă USL se îmbată cu apă rece considerând că poate candida inclusiv cu nişte cozi de topor, asta e! După povestea cu apariţia USL, care a stârnit destul de multe nemulţumiri, care se pot traduce şi prin absenteism la vot, mai apar problemele interne, cât şi cele locale.
Chiar dacă PSD stă destul de bine în preferinţele electoratului român, reuşeşte să se canibalizeze. Rând pe rând a reuşit să îşi arunce peste bord tot felul de membri, care la rândul lor au fost urmaţi şi de alţii. De această dată, Geoană poate rupe o parte serioasă din partid. Acestuia i se vor alătura şi alţi social democraţi lăsaţi pe dinafară, sau pe cei nemulţumiţi de candidaţii cu care au decis USL să piardă alegerile.
În atare condiţii, PSD se bate singur. Liberalii le poartă trena spre eşec.
Poate zâmbi din nou, liniştit, artizanul haosului politic, preşedintele Băsescu? Evident, da! Cu asemenea adversari, care au intrat în recreaţia mare de gândire, Traian Băsescu poate fuma liniştit pipa victoriei. Totdeauna a reuşit să dea mat celor care considerau că l-au prins într-un şah fără ieşire. Deci va jubila din nou, rostind refrenul: „un fleac, i-am ciuruit!”
Hai să ne mai aruncăm niţeluş un ochi spre maidanul politic.
Devine tot mai pertinentă ideea uneia dintre strategiile preşedintelui ţării. Conform acesteia, ar fi încurajată apariţia pe scena politică a cât mai multor partiduleţe, acum, în preajma alegerilor, pentru ca acestea să rupă din electoratul USL, astfel încât aceştia să obţină un procentaj situat sub 40%, iar guvernul să poată fi format de partidul care ar obţine cele mai multe procente. Partidul cu pricina ar trebui să fie tot PDL. În scenariul respectiv, PDL ar propune premierul în persoana lui Traian Băsescu, care ar accepta, provocând organizarea alegerilor prezidenţiale anticipate. Câştigătorul ar trebui să fie un personaj de paie, iar premierul ar putea conduce liniştit ţara, fără a mai fi acuzat că se bagă în borcanele nepotrivite.
Scenariul se potriveşte perfect şi din perspectiva scandalului din PSD. Iar dacă USL se îmbată cu apă rece considerând că poate candida inclusiv cu nişte cozi de topor, asta e! După povestea cu apariţia USL, care a stârnit destul de multe nemulţumiri, care se pot traduce şi prin absenteism la vot, mai apar problemele interne, cât şi cele locale.
Chiar dacă PSD stă destul de bine în preferinţele electoratului român, reuşeşte să se canibalizeze. Rând pe rând a reuşit să îşi arunce peste bord tot felul de membri, care la rândul lor au fost urmaţi şi de alţii. De această dată, Geoană poate rupe o parte serioasă din partid. Acestuia i se vor alătura şi alţi social democraţi lăsaţi pe dinafară, sau pe cei nemulţumiţi de candidaţii cu care au decis USL să piardă alegerile.
În atare condiţii, PSD se bate singur. Liberalii le poartă trena spre eşec.
Poate zâmbi din nou, liniştit, artizanul haosului politic, preşedintele Băsescu? Evident, da! Cu asemenea adversari, care au intrat în recreaţia mare de gândire, Traian Băsescu poate fuma liniştit pipa victoriei. Totdeauna a reuşit să dea mat celor care considerau că l-au prins într-un şah fără ieşire. Deci va jubila din nou, rostind refrenul: „un fleac, i-am ciuruit!”
