Ziua Mondială a Cărţii, dar şi Ziua Bibliotecarului au fost sărbătorite, marţi, în toate oraşele ţării. Bibliotecile, dar şi librăriile de renume au avut nenumărate acţiuni pentru copii, tineri sau adulţi, prin care au încercat să sublinieze necesitatea lecturii, dar, mai ales, efectele lipsei lecturii, pe termen lung. Este bineştiut faptul că tinerii de astăzi, elevi sau studenţi, citesc din ce în ce mai puţin. De altfel, pe această temă s-au făcut, în ultimii ani, nenumărate studii ale căror rezultate sunt extrem de îngrijorătoare. Cu toate acestea, Ministerul Educaţiei nu are pusă la punct, nici în acest moment, o strategie naţională de promovare a lecturii. Nu o spun eu, au spus-o chiar nişte reprezentanţi de soi ai acestui minister, în cadrul unei emisiuni televizate. Mi-e greu să cred că în ditamai ministerul, printre activiştii de partid, nu se regăsesc şi câteva persoane de bună-credinţă, care şi-ar dori implementarea unui asemenea program în rândul elevilor. De fapt, important este că nu se face. Prea puţin îmi pasă din ce cauză nu se are în vedere o asemenea strategie. Pretexte se găsesc cu duiumul, căci, după cum se ştie, clasa politică are explicaţii pentru orice. Încearcă cineva să ajute tinerii să îşi dezvolte gustul pentru lectură? În afară de câţiva părinţi şi cadre didactice responsabile, nu prea cred. Într-o societate normală, cu valori, asta s-ar întâmpla la orele de limba şi literatura română. Nu vă imaginaţi că se mai obosesc prea mulţi tineri să citească romane când, de fapt, pot găsi oricând un eseu pe internet. Este un miracol, ce-i drept, şi dacă cineva ajunge să citească, ulterior, respectiva lucrare, după un extrem de „solicitant” copy/paste, urmat de o aşezare în pagină. Dacă mai sunt nevoiţi să scrie „de mână”, în caiet, este blestem curat. Profesorii de română sunt conştienţi de această situaţie, dar mulţi dintre aceştia nu fac nimic să o îndrepte. Îmi amintesc şi acum – nu cred că voi uita vreodată – de propunerea unui director al unei unităţi de învăţământ din oraş. Disperat, după rezultatele dezastruoase la Bac, în urmă cu vreo doi ani, acel domn mi-a spus că are în vedere un proiect, să transforme sălile de clasă în cinema, la orele de română, întrucât elevii nu citeau, indiferent ce note ar fi primit. Nu ştiu dacă a reuşit să pună în practică acest proiect, adică elevii să ajungă să vizioneze la clasă filme ecranizate după romane, însă este strigător la cer. Cu siguranţă, „elevii de azi - oamenii de mâine” îşi vor pune adânc amprenta asupra acestei societăţi, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic, iar Ministerul Educaţiei continuă să ignore acest aspect.
