Recent, Ministerul Sănătăţii anunţa că ar dori să mărească numărul de afecţiuni pentru care se face imunizare prin programul naţional de vaccinare. Nimic neobişnuit, s-ar putea spune la prima vedere, dacă nu am lua în calcul şi faptul că în ultima vreme campaniile naţionale de vaccinare, mai ales cele antigripale dar şi cele care vizează copiii, nu se bucură deloc de un prea mare succes. De fapt, dacă descoperirea vaccinurilor ca modalitate de prevenire a bolilor a fost cea care a curăţat lumea, sau cea mai mare parte a ei, de tot felul de boli, acum parcă ne-am întoarce în timp şi imunizarea devine din ce în ce mai contestată. Mai ales pe internet circulă tot felul de date, unele ce par a fi credibile, alte cu parfum clar de teorie a conspiraţiei. Sunt informaţii care arată că de fapt vaccinarea nu este deloc atât de sigură în prevenirea unor afecţiuni sau că, dacă într-adevăr previne apariţia unor boli, efectele adverse pot fi dintre cele mai îngrozitoare. Şi aici nu este vorba doar de comentariile privind noile vaccinuri ci, de cele care vizează afecţiuni pentru care imunizarea era până acum câtăva vreme considerată la fel de sigură ca litera de lege. În plus, există şi materiale care circulă, la fel, mai ales pe mediile online privind faptul că multe tipuri de vaccin nici nu ar fi necesare şi că de fapt lăcomia companiilor farmaceutice le promovează ca fiind absolut necesare. Pe de altă parte, medicii şi organizaţiile medicale dar şi cele zonale care au ca răspundere sănătatea populaţiei vin cu tot felul de exemple care arată că imunizarea este singura cale de a scăpa de boli infecţioase grave şi că refuzarea vaccinării ne poate arunca înapoi în timp şi poate duce la reapariţia unor boli considerate eradicate.
Efectul acestei anticampanii la campaniile de imunizare, apărute mai întâi în vest şi apoi proliferate şi la noi în ţară, se vede din ce în ce mai clar de la an la an. Refuzarea vaccinării copiilor pe lângă refuzul adulţilor de a se „înţepa” nu mai este un fapt care se întâmplă mai ales în comunităţile izolate sau în cele unde domină o anumită etnie, ci apare din ce în ce mai des şi în oraşe sau în comunităţile unde astfel de lucruri erau extrem de rare. La noi fenomenul nu a devenit îngrijorător, dar dacă evoluţia va fi similară celei de până acum, există riscul ca imunizarea să fie considerată din ce în ce mai mult un pericol în loc de salvare. Şi ţine doar de medici să convingă de contrariu.
