Þip eu, dar cam ţip degeaba, nu mă aude nimeni, aşa cum v-am mai spus mai prin iarnă, parcă aş striga sub apă. Şi nu că nu aş avea motive să ţip, sau nu că toată românimea nu ar avea motive să mă audă, chestia e că vărs degeaba cerneala pe mine, că tot nimic nu rezolv. Mai deunăzi, moş Boc a plecat prin ţară să vadă dacă acolo de unde se auzeau ţiptele cele mai tari, şi unde apa trecea de brâu, e o situaţie adevărată. Chiar era. Numai că ajuns la faţa locului, moş Boc s-a pomenit huiduit, înjurat şi din câte am aflat şi noi, ăştia, subversivii din presă, prin unele locuri abia a scăpat cu fuga să nu fie linşat. Păi cum, măi oameni buni, mie îmi ia apa casa, porcu' şi găina din curte, şi vine domnul prim-ministru să-mi spună că totul va fi OK, că guvernul lui se va ocupa de toate năpastele care au venit peste români, că se vor face casele la loc, că... că... că... Păi când deja ai scăzut şi salariile, când deja ai băgat TVA-ul ăla nesimţit (nu de alta, dar expresia îi aparţine domnului Boc-Poc referitor la pensii), când uleiul a sărit deja de la 4,5 lei la 6 lei, când ţigările zburdă într-o veselie în jurul sutei de mii, lumea în ce mai poate crede, într-o viaţă mai bună, într-o vreme mai bună, mai fără ploaie, mai fără puhoaie şi într-o lume unde politicienii nu mai sunt nici corupţi, nici avari şi nici nemernici? Unde impozitele la case cresc cum nu creşte nici pâinea în marile brutării ale lumii, unde mamelor li se reduce venitul pentru creşterea copilului şi unde însoţitorul unui handicapat locomotor nu va mai primi ceea ce i se cuvine pentru că s-au gândit alde Boc şi Udrea şi Băse (Triumviratul României) că sunt bani care sunt irosiţi aiurea, şi că au ei nevoie de banii ăia ca să scoată ţara din criză? Dar ce ne facem cu preţurile, nu alea care sunt deja afişate prin magazine, ci alea pe care nu le vedem deocamdată, alea la întreţinere, la apă caldă, la căldură, la aerul respirat, la fumul de la coşul casei? Nu vom face nimic, doar vorbim şi doar ţipăm pe la colţuri. Atât ne-a mai rămas! Vai de noi!
