Trăim vremuri deloc amuzante într-o democraţie. Pe lângă criza economică, ale cărei efecte par că nu mai dispar odată, avem parte de o nesfârşită serie de anomalii specifice unei societăţi fără busolă, excese comise de regulă de beizadelele unor persoane îmbogăţite peste noapte prin mijloace îndoielnice. Una dintre aceste aberaţii este violul în grup comis într-o localitate din judeţul Vaslui de şapte tineri, cărora le-a sărit rău de tot lanţul de la bicicletă. Faptele sunt clare, iar procesul ar urma să stabilească cât o stea la puşcărie cele şapte animale cu chip de om care s-au dedat la aşa ceva, dar şi daunele morale pe care ar urma să le primească victima. Ei bine, trăim în România şi lucrurile, evident, nu sunt atât de simple. Totul a pornit cu eliberarea din arest preventiv a violatorilor, un fapt halucinant în sine, iar de atunci lucrurile au scăpat total de sub control. Familiile agresorilor sexuali au început o adevărată campanie de denigrare a victimei atât în rândul comunităţii locale din care fac parte, dar mai ales pe reţelele de socializare. S-a ajuns la situaţia aberantă ca victima să fie acuzată că a provocat violul în grup, în condiţiile în care a leşinat de două ori în timpul actelor sexuale sălbatice şi a maltratărilor la care a fost supusă, lucru care nu i-a deranjat prea mult pe agresori, care spun că, de fapt, a fost doar „un sex-surpriză”. Totul porneşte şi se încheie în Justiţie, iar în cazul de faţă dreptatea a primit un pumn în faţă şi un şut în fund. Ce şochează este faptul că judecătorul care a instrumentat cazul a găsit argumente, pentru că în realitate nu existau, care au stat la baza eliberării din arest preventiv a acestor tineri, ce a dat apă la moară familiilor din care fac parte. Ei chiar cred că Justiţia se face la cârciuma din sat, iar terfelirea victimei, care a a trecut deja prin toate umilinţele posibile, ar putea schimba cumva hotărârea finală a instanţei. Este exemplul clar de subcultură, ce dirijează în momentul de faţă o bună parte din societatea românească. Dacă este să vorbim de răspundere, principala vină aparţine instanţei, care imediat după declanşarea campaniei de un cretinism greu de imaginat asupra victimei, trebuie să ia măsuri pentru protecţia fetei şi pentru a împiedica influenţarea acesteia şi a martorilor în contextul procesului ce urmează să înceapă. Aşa se procedează într-un stat ce se pretinde civilizat, dar cum noi mai avem ani lumină până acolo, asistăm de zile bune la un spectacol dezgustător, în special pe reţelele de socializare. Singurul lucru bun în nebunia asta este că societatea civilă a început să reacţioneze, iar în cazul de faţă a făcut-o prompt şi eficient, contracarând aberaţiile şi acuzaţiile fantasmagorice ale rudelor celor şapte violatori cu fapte şi argumente de bun simţ. Nu ştiu cum se va termina circul ăsta tragicomic, dar pot spune că dacă vom ajunge ca Justiţia să se facă pe Facebook şi la marginea şanţului de pe uliţă, nu mai avem dreptul să deschidem gura.
