China a lansat o strategie ambiţioasă pentru a răspunde cererii tot mai mari de putere de calcul necesară inteligenţei artificiale şi cloud computing-ului: construcţia unor centre de date subacvatice. Primul proiect de acest fel, evaluat la 223 de milioane de dolari, a început în iunie lângă Shanghai şi va fi alimentat de o fermă eoliană offshore.
Ideea vine ca soluţie la consumul uriaş de energie şi apă al centrelor de date terestre, care folosesc zilnic sute de mii de litri pentru răcirea serverelor. Prin mutarea lor în ocean, China urmăreşte să reducă atât costurile, cât şi presiunea asupra resurselor de apă dulce. Serverele sunt amplasate în capsule etanşe, scufundate pe fundul mării, iar răcirea este realizată cu apă sărată circulată prin radiatoare şi conducte. Testele efectuate împreună cu Academia Chineză de Comunicaţii şi Tehnologii arată o reducere de cel puţin 30% a consumului energetic faţă de centrele convenţionale.
Proiectul de la Shanghai va primi 97% din energie de la ferma eoliană offshore şi, în prima etapă, va include 198 de rack-uri de servere – suficiente pentru a antrena un model AI de dimensiunea GPT-3.5 în doar o zi. Deşi conceptul nu este nou – Microsoft a experimentat între 2015 şi 2020 cu proiectul Natick, scufundând servere în largul Scoţiei – China este prima ţară care trece la implementarea comercială. Compania Hailanyun a reuşit să treacă de la un proiect-pilot la un centru funcţional în mai puţin de 30 de luni, ceea ce ar putea oferi Chinei un avantaj strategic în competiţia globală pentru infrastructuri digitale sustenabile.
Autorităţile chineze sprijină activ această direcţie, prezentând-o drept o soluţie pentru reducerea amprentei de carbon şi consolidarea poziţiei ţării ca lider în domeniul AI. Dacă proiectul din Shanghai va avea succes, sunt planificate mai multe unităţi similare în largul coastelor.
Totuşi, iniţiativa nu este lipsită de riscuri. Cercetări anterioare au arătat că apa din jurul podurilor scufundate se încălzeşte uşor, fenomen considerat minor, dar care poate deveni problematic în contextul valurilor marine de căldură şi al biodiversităţii fragile. Există şi vulnerabilităţi legate de securitate: un studiu din 2024 a demonstrat că vibraţiile sonore puternice pot afecta echipamentele subacvatice, deschizând posibilitatea unor atacuri acustice. Hailanyun susţine însă că testele din râul Pearl au arătat o creştere de temperatură sub un grad Celsius şi un impact ecologic minim.
Mai multe state asiatice, precum Coreea de Sud şi Japonia, explorează ideea, iar în Singapore se discută variante de centre plutitoare. Rămâne de văzut cât de repede vor fi depăşite barierele legale şi de mediu pentru ca aceste proiecte să devină standard.
China pare însă decisă să transforme centrele de date subacvatice dintr-o inovaţie experimentală într-o realitate comercială, deschizând drumul către o nouă eră a infrastructurii digitale sustenabile. Într-un moment în care cererea pentru putere de calcul creşte exponenţial, iar presiunea asupra mediului devine critică, soluţiile radicale, precum centrele de date scufundate în ocean, ar putea defini viitorul internetului şi al inteligenţei artificiale.
