Constatarea vine din partea autorilor jurnalului "Neurochirurgia", al Congresului Internaţional al Chirurgilor Neurologi. Aceştia susţin că "Michelangelo, om religios, dar posedând şi cunoştinţe de anatomie, a intenţionat să îmbogăţească înţelesul importantei picturi iconografice prin învestirea sa cu noţiuni anatomice, întrepătrunzând trăsături neuroanatomice cu imaginea lui Dumnezeu"
Schema cerebrală identificată este mascată în fresca ce înfăţişează "Separarea Luminii de Întuneric", una dintr-o serie de nouă astfel de picturi din Capela Sixtină, prezentând episoade ale Genezei. Potrivit ilustratorului medical Ian Suk şi neurochirurgului Rafael Tamargo, porţiunea frontală a reţelei cerebrale este corect reprezentată şi poate fi observată în gâtul lui Dumnezeu, din pictură.
Teoria acestor oameni de ştiinţă este susţinută de câteva date istorice. Documentele atestă că Michelangelo a fost un student avid de anatomie, care a efectuat disecţii de cadavre de-a lungul vieţii. Posibil, în cadrul acestor activităţi ale sale, este posibil că artistul să fi disecat, de asemenea, creiere şi coloane vertebrale, de-a lungul anilor deprinzând poate o înţelegere solidă a neuroanatomicii elementare.
În plus, anatomia gâtului Domnului este inexactă, motiv suplimentar pentru a suspecta strecurarea unor detalii străine de scopul evident al picturii. Inadvertenţa a fost observată cu mai mult timp în urmă, criticii artistici remarcând că Dumnezeu a fost pictat cu o tiroidă mai protuberantă decât normal. Suk şi Tamargo arată, de asemenea, că sursa de lumină care cade pe gâtul personajului diferă de cea folosită în restul picturii. Pentru un artist de talia lui Michelangelo, pare puţin probabil să fi scăpat un asemenea detaliu în mod accidental. Mai multă încă, barba Domnului pare "rulată", ca şi când ar încerca să atragă atenţia asupra gâtului, în timp ce alte fresce îl înfăţişează cu o barbă lungă şi moale.
Autorii studiului sunt conştienţi de faptul că nu toţi istoricii artistici şi nici alţi privitori nu vor fi de acord cu concluziile lor. Totuşi, ei sunt de părere că o analiză mai profundă a imaginii, susţinută de documente istorice, le va întări interpretarea: aceea că "Michelangelo a dotat inteligent realizarea în viziunea lui a lui Dumnezeu cu imagini mascate ale creierului, celebrând astfel nu doar gloria Domnului, dar şi pe cea a celei mai magnifice creaţii". Indicii ale strecurării unor detalii anatomice în pictură s-au identificat şi în fresca "Crearea lui Adam", tot din Capela Sixtină.
Schema cerebrală identificată este mascată în fresca ce înfăţişează "Separarea Luminii de Întuneric", una dintr-o serie de nouă astfel de picturi din Capela Sixtină, prezentând episoade ale Genezei. Potrivit ilustratorului medical Ian Suk şi neurochirurgului Rafael Tamargo, porţiunea frontală a reţelei cerebrale este corect reprezentată şi poate fi observată în gâtul lui Dumnezeu, din pictură.
Teoria acestor oameni de ştiinţă este susţinută de câteva date istorice. Documentele atestă că Michelangelo a fost un student avid de anatomie, care a efectuat disecţii de cadavre de-a lungul vieţii. Posibil, în cadrul acestor activităţi ale sale, este posibil că artistul să fi disecat, de asemenea, creiere şi coloane vertebrale, de-a lungul anilor deprinzând poate o înţelegere solidă a neuroanatomicii elementare.
În plus, anatomia gâtului Domnului este inexactă, motiv suplimentar pentru a suspecta strecurarea unor detalii străine de scopul evident al picturii. Inadvertenţa a fost observată cu mai mult timp în urmă, criticii artistici remarcând că Dumnezeu a fost pictat cu o tiroidă mai protuberantă decât normal. Suk şi Tamargo arată, de asemenea, că sursa de lumină care cade pe gâtul personajului diferă de cea folosită în restul picturii. Pentru un artist de talia lui Michelangelo, pare puţin probabil să fi scăpat un asemenea detaliu în mod accidental. Mai multă încă, barba Domnului pare "rulată", ca şi când ar încerca să atragă atenţia asupra gâtului, în timp ce alte fresce îl înfăţişează cu o barbă lungă şi moale.
Autorii studiului sunt conştienţi de faptul că nu toţi istoricii artistici şi nici alţi privitori nu vor fi de acord cu concluziile lor. Totuşi, ei sunt de părere că o analiză mai profundă a imaginii, susţinută de documente istorice, le va întări interpretarea: aceea că "Michelangelo a dotat inteligent realizarea în viziunea lui a lui Dumnezeu cu imagini mascate ale creierului, celebrând astfel nu doar gloria Domnului, dar şi pe cea a celei mai magnifice creaţii". Indicii ale strecurării unor detalii anatomice în pictură s-au identificat şi în fresca "Crearea lui Adam", tot din Capela Sixtină.
