Invadarea Ucrainei de către Rusia a fost ca un duş rece pentru România. Ne-am trezit din amorţeala provocată de pandemia de coronavirus şi ne-am dat seama că nu suntem pregătiţi pentru niciunele. De altfel, nici pentru pandemie nu am fost pregătiţi, aşa cum nicio ţară nu a fost. Dar în privinţa războiului de la graniţa României se pune problema altfel. Noi am avut de toate şi chiar destul încât să dăm şi la alţii, dar în ultimii 30 de ani ne-am bătut joc şi am distrus aproape tot ce aveam. Galaţiul are o poziţie geostrategică deosebită însă a căzut într-o aşa de mare uitare, încât cu greu şi-au amintit factorii de răspundere că putem fi, măcar acum, în prima linie nu numai în sens negativ, ci şi ca oportunitate pentru noi, pentru ţară, pentru Ucraina.
Am avut cale ferată cu ecartament larg dar au acoperit-o buruienile zeci de ani, am avut porturi, drumuri, silozuri şi tot ce trebuie pentru a fi unul dintre cele mai importante noduri de legătură, pe partea de infrastructură şi nu numai, între est şi vest.
Ştiu că nu sună bine, însă e crudul adevăr: a trebuit să înceapă războiul din Ucraina ca să se mişte lucrurile şi în Galaţi şi aş mai putea adăuga, mai bine mai tărziu decât niciodată.
Este bine că oficialităţile s-au trezit şi au început investiţii importante pentru Galaţi, care vor stimula major economia regională. S-au început lucrări ample în infrastructura rutieră, portuară şi feroviară. Este esenţial pentru Galaţi să aibă infrastructură de calitate pentru că fără acestea Galaţiul va rămâne doar un capăt de linie fără viitor.
