Stare patologică caracterizată prin ruperea contactului cu realitatea exterioară şi prin trăirea excesivă a unei vieţi interioare, autismul este prezentat astăzi tot mai mult ca o boală jumătate genetică, jumătate datorată factorilor de mediu.
Un articol apărut recent în JAMA (revista Asociaţiei americane de medicină) revine asupra acestui subiect şi prezintă nişte rezultate neaşteptate chiar şi pentru cercetători, relatează lemonde.fr.
Autorii s-au ocupat de naşterile care au avut loc în Suedia între 1982 şi 2006. Comparând un număr impresionant de date administrative şi medicale, ei au obţinut un fişier cu aproape 2 milioane de persoane cu diferite grade de rudenie între ele, dintre care 14.000 erau afectate de autism. Unul din rezultate era deja ştiut: în privinţa autismului, gemenii adevăraţi prezintă simultan boala mai des decât gemenii falşi. Elementul care diferenţiază cele două tipuri de gemeni este gradul de similitudine genetică. Concluzia este că genele joacă un rol în apariţia autismului.
Studiul desfăşurat în Suedia arată că genele sunt la fel de importante ca factorii de mediu în cadrul cauzelor autismului. Cercetătorii arată că au fost surprinşi să constate că ereditatea reprezintă circa 50%, mult mai puţin decât se estimase anterior — 80-90%, din cauzele autismului. Ereditatea nu poate fi negată: studiul arată că un copil care are un frate sau o soră afectată de autism riscă de zece ori mai mult să dezvolte aceeaşi deficienţă, de trei ori mai mult dacă are un frate sau o soră vitregă autistă şi de două ori dacă are un văr cu autism.
Studiul publicat în JAMA este cel mai vast realizat vreodată în privinţa originii genetice a autismului, care afectează o persoană din 100 din lumea întreagă. Statistici americane recente au arătat că o persoană din 68 este autistă în Statele Unite.
„Suntem surprinşi de aceste rezultate, fiindcă nu ne aşteptam ca factorii de mediu să fie atât de importanţi în autism”, spune Avi Reichenberg, cercetător la Mount Sinai Seaver Center for Autism Research din New York. Studiul are drept coautori cercetători de la King's College din Londra şi Karolinska Institutet din Stockholm.
