Despre legătura dintre psihic şi somatic s-au scris foarte multe; se cunosc în medicină acele boli numite „psihosomatice”, adică boli declanşate şi întreţinute de factorii psihici, dar nu mulţi s-au încumetat să pătrundă şi să înţeleagă procesele de la nivel subconştient, acolo unde se formează „germenii” fiecărei boli.
Stresul, ca expresie a unei tensiuni psihice intense, afectează, potrivit Asociaţiei Americane de Psihologie, mai mult de 45% dintre adulţi. Unii reuşesc să descarce această tensiune prin emoţii gen: furie, isterie, crize de plâns etc. dar şi acestea trebuie exprimate moderat pentru a nu provoca daune în interior, după cum vom vedea în continuare. Cei mai mulţi însă trăiesc emoţiile negative în mod repetat, ori de câte ori se întâlnesc cu persoana sau mediul care are efect stresant asupra lor.
Ce se petrece în interiorul nostru în timpul unei „furtuni emoţionale”? La nivel comportamental pot apărea crize de plâns sau de râs, încruntare, persoana devine irascibilă etc. La nivel fiziologic, inima bate mai repede, stomacul se opreşte din digerat, vasele sanguine se contractă, transpiraţia se poate intensifica.
Dintre afecţiunile psihosomatice acceptate de medicina alopată în prezent, se numără hipertensiunea, astmul bronşic, colonul iritabil, gastrita şi ulcerul duodenal, aritmiile cardiace, cardiopatia ischemică, tulburările hormonale, unele alergii şi eczeme, psoriazis şi altele.
Supărarea şi tensiunea resimţită în cadrul unui conflict familial sau profesional determină stomacul să secrete mai mult suc gastric decât în mod obişnuit şi astfel mucoasa stomacală se irită şi în timp apar gastrita sau ulcerul. Nemulţumirea de sine, de viaţă sau de ceilalţi, lipsa de încredere în viitor, tendinţa spre culpabilizare conduc de multe ori la insomnie. Mânia afectează inima; studiile au arătat că persoanele furioase sunt de trei ori mai predispuse la infarct, unul dintre motive fiind acela că în timpul crizei sângele nu mai irigă suficient inima. De asemenea, emoţiile negative slăbesc sistemul imunitar, persoanele pesimiste şi anxioase fiind mai vulnerabile în faţa infecţiilor virale sau bacteriene.
La polul opus, optimismul şi încrederea mobilizează organismul în lupta cu boala iar vindecarea se face mai repede. Studii recente în neuroştiinţă arată că emoţiile influenţează dezvoltarea cognitivă şi joacă un rol central în dezvoltarea aproape a tuturor aspectelor comportamentale interpersonale.
Astfel, afectivitatea pozitivă (încredere, optimism, căldură sufletească, prietenie etc.) trăită şi împărtăşită de subiect stimulează funcţiile de adaptare şi procesele de învăţare, persoana reuşind să integreze mai uşor noi sarcini, situaţii, persoane, să găsească soluţii şi să colaboreze în mod armonios.
