Inteligența artificială ajută poliția să recupereze opere de artă furate, inclusiv după zeci de ani. Cum funcționează sistemul Swoads

Inteligența artificială devine un instrument tot mai important în lupta împotriva traficului ilegal de opere de artă. Sistemul Swoads, utilizat de autoritățile italiene, poate compara imaginile publicate pe internet cu fotografiile și înregistrările din bazele de date ale obiectelor de patrimoniu declarate furate. Tehnologia permite identificarea unor lucrări dispărute chiar și după zeci de ani, inclusiv atunci când acestea reapar în cataloagele caselor de licitații sau în anunțuri comerciale online.

Sistemul nu se limitează la fotografiile realizate de polițiști în timpul investigațiilor, la târguri sau la expoziții. Pe măsură ce piața de artă s-a mutat tot mai mult în mediul digital, Swoads a fost adaptat pentru monitorizarea unei game extinse de surse: cataloage de licitații, platforme comerciale, rețele sociale și chiar site-uri de pe dark web.

Algoritmul analizează imaginile disponibile online și le compară permanent cu înregistrările existente, semnalând posibile corespondențe care pot deveni puncte de plecare pentru investigații.

O pictură furată în 1972, identificată într-un anunț de licitație

Un exemplu recent al eficienței acestei tehnologii a fost înregistrat în 2026, când polițiștii din Torino au reușit să recupereze pictura „Riposo Della Pastorella” („Odihna păstoriței”), realizată de Filippo Palizzi.

Lucrarea fusese furată în iunie 1972 dintr-o galerie de artă modernă. După mai bine de 50 de ani de la dispariție, sistemul Swoads a identificat pictura într-un anunț publicat pe site-ul unei case de licitații.

Cazul demonstrează că instrumentele de recunoaștere vizuală pot oferi indicii importante chiar și atunci când operele furate circulă prin canale comerciale obișnuite, iar trecerea timpului face investigațiile tradiționale mai dificile.

De ce inteligența artificială nu poate înlocui anchetatorii

În ciuda rezultatelor promițătoare, specialiștii avertizează că inteligența artificială nu poate rezolva singură problema furturilor și a traficului ilegal de artă.

Carina Popovici, cofondatoarea companiei Art Recognition, specializată în utilizarea AI pentru autentificarea operelor de artă, explică faptul că aceste tehnologii pot identifica asemănări între imaginile disponibile și obiectele declarate furate. Totuși, algoritmii nu pot determina automat cine a comis furtul și nici nu pot recupera obiectele care nu au fost raportate autorităților.

La rândul său, Timothy Carpenter, fost conducător al echipei FBI specializate în infracțiuni împotriva patrimoniului artistic, consideră că tehnologia trebuie susținută de suficiente resurse umane. Fiecare alertă generată de sistem trebuie verificată de anchetatori înainte de a putea conduce la o intervenție concretă.

Carpenter compară resursele Italiei, unde aproximativ 300 de persoane sunt repartizate unității specializate în infracțiuni legate de artă, cu cele ale FBI, care a avut cel mult 24 de angajați în echipa dedicată acestui domeniu.

Limitele recunoașterii vizuale și riscul identificărilor greșite

Există și provocări tehnice care pot afecta acuratețea sistemelor de recunoaștere bazate pe inteligență artificială.

Una dintre dificultăți apare în cazul obiectelor tridimensionale, care pot arăta foarte diferit în funcție de unghiul din care sunt fotografiate. De exemplu, o vază fotografiată din față în documentele unei anchete ar putea să nu fie recunoscută dacă apare ulterior într-un anunț online, fotografiată din spate.

Calitatea și diversitatea imaginilor utilizate pentru antrenarea algoritmilor influențează, de asemenea, rezultatele obținute.

O altă problemă este reprezentată de existența copiilor și a replicilor. Bazele de date pot conține obiecte declarate furate fără ca autenticitatea acestora să fi fost stabilită definitiv.

Un exemplu relevant este tabloul „The Melon Eaters”, atribuit pictorului Bartolomé Esteban Murillo. Interpol a precizat că existența unei înregistrări privind această lucrare în baza sa de date nu înseamnă că originalul expus la Alte Pinakothek din München a fost furat.

În realitate, în evidențele internaționale figurează alte versiuni ale picturii, dispărute din Roma în 2009 și din București în 1998.

Astfel de situații arată de ce identificarea unei asemănări vizuale nu este suficientă pentru stabilirea provenienței sau autenticității unei opere.

Inteligența artificială poate deveni și un instrument pentru falsificatori

Tehnologia nu este utilă exclusiv autorităților. Infractorii pot utiliza, la rândul lor, instrumente de inteligență artificială pentru a modifica digital fotografii, a falsifica documente de proveniență sau chiar a crea obiecte sintetice menite să inducă în eroare anchetatorii.

Prin urmare, dezvoltarea sistemelor de recunoaștere trebuie însoțită de metode suplimentare de verificare și de schimbul de informații între instituțiile specializate.

Autoritățile italiene lucrează în prezent la extinderea capabilităților Swoads și la conectarea bazelor de date internaționale, cu obiectivul de a dezvolta sistemul până în 2027.

Integrarea inteligenței artificiale în investigațiile privind patrimoniul cultural ar putea facilita recuperarea unor opere considerate dispărute definitiv. Totuși, rezultatele depind în continuare de calitatea informațiilor disponibile, de verificările efectuate de specialiști și de colaborarea dintre instituțiile internaționale.