Din iaz direct în farfurie: Lintiţa de apă, aprobată oficial pe lista „alimentelor noi” din Uniunea Europeană

Planta verde care acoperă frecvent suprafaţa iazurilor, cunoscută popular sub numele de lintiţă de apă, poate ajunge legal în supe, sosuri pesto sau paste vândute în Uniunea Europeană. Comisia Europeană a autorizat recent utilizarea plantelor din speciile Lemna minor şi Lemna gibba ca „alimente noi”, acestea alăturându-se unei liste tot mai lungi care include deja insecte, microalge şi diverse microorganisme. Această decizie nu înseamnă că produsele sunt recoltate direct din bălţi, ci impune ca plantele destinate consumului uman să fie cultivate în medii strict controlate, spălate şi tratate termic, respectând limite severe pentru metale grele, microorganisme şi contaminanţi. Noul ingredient poate fi comercializat în stare proaspătă sau congelată, aducând o nouă sursă alternativă de proteine pe piaţa alimentară comunitară.

Încadrarea unui produs în categoria de „aliment nou” generează frecvent confuzie sau neîncredere în rândul publicului, însă termenul are o semnificaţie juridică clară: desemnează orice produs care nu a fost consumat la o scară semnificativă în ţările UE înainte de 15 mai 1997. Astfel, pe lângă lintiţa de apă, Comisia Europeană a aprobat în ultimii ani ingrediente precum pudra obţinută din larvele gândacului de făină (Tenebrio molitor), extracte speciale de morcov, pudră degresată de rapiţă sau miceliul anumitor ciuperci. Deşi multe dintre aceste alimente sunt consumate de secole în alte regiuni ale globului, ele sunt considerate „noi” în Europa şi trebuie să treacă prin evaluări riguroase de siguranţă la nivelul autorităţilor înainte de a primi undă verde pentru comercializare.

Aprobarea acestor ingrediente neobişnuite nu implică prezenţa lor obligatorie în meniul zilnic al europenilor şi nici nu le permite producătorilor să le ascundă în compoziţia preparatelor. Legislaţia europeană obligă la transparenţă totală, stabilind că prezenţa lintiţei de apă trebuie marcată clar pe eticheta produsului prin denumirea ştiinţifică a plantelor. Aceeaşi regulă strictă se aplică şi produselor pe bază de insecte, care necesită inclusiv avertismente suplimentare privind riscul declanşării unor reacţii alergice, în special pentru persoanele cu sensibilitate la crustacee, moluşte sau acarieni. Prin urmare, nicio companie alimentară nu poate înlocui aceste ingrediente cu denumiri vagi, consumatorul având posibilitatea de a le identifica rapid consultând lista de pe ambalaj.

Interesul masiv al industriei alimentare pentru aceste resurse alternative este dictat de provocările economice, demografice şi de mediu. Plantele acvatice şi microorganismele se înmulţesc rapid, pot fi cultivate în spaţii închise cu un consum minim de apă şi nu necesită suprafeţe agricole vaste, reprezentând surse excelente şi ieftine de proteine, fibre, vitamine şi acizi graşi. Dincolo de controversele privind acceptarea lor culturală de către public, realitatea este că autorităţile de la Bruxelles nu obligă cetăţenii să consume lintiţă de apă sau insecte. Decizia finală rămâne la raft, unde cumpărătorii informaţi pot alege dacă doresc să experimenteze aceste alimente sustenabile sau să rămână la dieta tradiţională, decodând cu uşurinţă eticheta produsului dorit. (sursa stiripesurse.ro)