Am primit duminică, pe adresa redacţiei, un mail din partea unui gălăţean al cărui nume nu îl vom da integral, ci doar P. Ciprian. Nu dorim să comentăm în niciun fel pe marginea celor semnalate de cititorul nostru, pentru că fiecare are dreptul la opinie. Putem doar să remarcăm faptul că, la zece ani de la privatizarea combinatului, un gălăţean ar dori ca acest colos siderurgic să revină înapoi în ograda statului. Şi mai putem remarca faptul că mass-media este solicitată să facă demersuri, şi nu este prima dată când se întâmplă acest lucru, demersuri care nu întotdeauna ar trebui să fie făcute de presă, ci în primul rând de cei care sunt nemulţumiţi de un lucru, de un fapt sau o situaţie. Ei, în primul rând, ar trebui să ia atitudine şi să facă ceva concret, după care să ceară ajutorul presei. În continuare vă vom supune atenţiei părerea acestui gălăţean, al cărui tată a lucrat în combinat, şi vă invităm să vă spuneţi părerea referitor la doleanţa sa. Dacă ea este sau nu îndreptăţită, nu noi decidem, dar nu trebuie uitat că România este membru al Uniunii Europene şi că o naţionalizare a acestui combinat este imposibil de crezut că ar putea avea loc.
„Vă salut cu stimă oameni buni! Am şi eu o problemă şi vreau să vă întreb şi eu în legătură cu siderurgia noastră ce se întâmplă?
Chiar aşa de rău este încât va muri cu încetul Combinatul nostru? Ce posibilităţi şi şanse mai sunt ca acest COLOS siderurgic care era odată fala oraşului Galaţi şi mândria oraşului nostru să mai revină la noi pentru totdeauna? De ce acei inconştienţi care au vândut combinatul l-au lăsat să moară aşa?
Îmi aduc aminte când mergeam la serviciu, la tatăl meu, în combinat, mă uitam şi eu cu mândrie la această minunăţie.
De aceea vreau să vă rog frumos să faceţi dumneavoastră tot posibilul să vă faceţi o listă de semnături care să se strângă şi să revină Combinatul nostru înapoi. Că nu este chiar aşa de greu, sunt atâţia tineri care ar vrea să muncească în Combinatul nostru şi mi-aş fi dorit să fiu acolo în combinat.
Ce şanse sunt ca acest combinat să fie repus pe picioare cu ajutorul nostru? Vă rog din tot sufletul, dacă sunteţi interesaţi de situaţia Sidexului, haideţi vă rog să facem o minune pentru oraşul nostru, să fie ceea ce a fost odată şi redăm oamenilor bucuria de a munci în patria Galaţiului. Şi să readucem cei 40.000 de siderurgişti ce erau şi munceau la platforma siderurgică.
Vă rog, gândiţi-vă la propunerea mea, să strângem o listă cu semnături ca să revină combinatul nostru la noi.
Vă rog eu din tot sufletul! Ca de la gălăţean adevărat 100%”.
„Vă salut cu stimă oameni buni! Am şi eu o problemă şi vreau să vă întreb şi eu în legătură cu siderurgia noastră ce se întâmplă?
Chiar aşa de rău este încât va muri cu încetul Combinatul nostru? Ce posibilităţi şi şanse mai sunt ca acest COLOS siderurgic care era odată fala oraşului Galaţi şi mândria oraşului nostru să mai revină la noi pentru totdeauna? De ce acei inconştienţi care au vândut combinatul l-au lăsat să moară aşa?
Îmi aduc aminte când mergeam la serviciu, la tatăl meu, în combinat, mă uitam şi eu cu mândrie la această minunăţie.
De aceea vreau să vă rog frumos să faceţi dumneavoastră tot posibilul să vă faceţi o listă de semnături care să se strângă şi să revină Combinatul nostru înapoi. Că nu este chiar aşa de greu, sunt atâţia tineri care ar vrea să muncească în Combinatul nostru şi mi-aş fi dorit să fiu acolo în combinat.
Ce şanse sunt ca acest combinat să fie repus pe picioare cu ajutorul nostru? Vă rog din tot sufletul, dacă sunteţi interesaţi de situaţia Sidexului, haideţi vă rog să facem o minune pentru oraşul nostru, să fie ceea ce a fost odată şi redăm oamenilor bucuria de a munci în patria Galaţiului. Şi să readucem cei 40.000 de siderurgişti ce erau şi munceau la platforma siderurgică.
Vă rog, gândiţi-vă la propunerea mea, să strângem o listă cu semnături ca să revină combinatul nostru la noi.
Vă rog eu din tot sufletul! Ca de la gălăţean adevărat 100%”.
P. Ciprian, Galaţi, Micro 20
