Unii dintre concitadini au găsit cum să împace dorinţa de picnic, drumeţie şi lipsa fondurilor necesare unei distracţii de acest gen la distanţă. Aşa că şi-au încărcat maşina cu scăunelele pentru pescuit, grătarul, carnea aferentă şi au purces la drum... prin oraş. În felul acesta au făcut un cadou vecinilor, pe care i-au tot afumat pe parcursul anului, fixând grătarul în grădina de la colţul blocului. La un moment dat au găsit un loc tocmai bun pentru aventura lor. Au descărcat scăunele, au fixat grătarul pe afaltul din faţa unui bloc şi s-au aşternut la copt bucăţile de carne din dotare. Nici frigul, ori altceva nu i-a împiedicat pe aventurieri să îşi îndeplinească dorinţa arzătoare pentru picinicul de Crăciun.
Gazdele neanunţate au fost nevoite să amâne aerisirea camerelor în prima zi de Crăciun, pentru a fi ospitalieri şi pacifişti, aşa cum se străduie tot românul să fie de Crăciun. Că oaspeţii nepoftiţi nu au cerut permisiunea... este de la sine înţeles, căci lipsa clară a educaţiei nu includea ideea unui eventual deranj al celor din jur. Chiar dacă trăim într-o ţară liberă, un om civilizat îşi va lua libertăţi până în punctul în care nu îi va deranja pe alţii. În ţările civilizate asemenea distracţie ar fi atras de la sine amendarea petrecăreţilor, motiv pentru care asemenea exemple sunt excepţii.
