ArcelorMittal Galaţi are ca piaţă principală de desfacere regiunea Mării Negre, mai ales Turcia. Aici este concurată serios de fabrici din spaţiul ex-sovietic printre care şi Krivorostajl, deţinut tot de grupul ArcelorMittal, scria ieri ECONOMICA.net.
Pentru prima dată, la Galaţi s-a vorbit serios de închiderea Combinatului siderurgic. Fabrica din localitate, în vremurile comuniste, cea mai mare din ţară şi unul dintre cele mai mari din Europa, cu 27.000 de angajaţi, trăieşte vremuri dificile. Are de plătit facturi la energie mai mari cu zeci de milioane de euro faţă de anii trecuţi, piaţa oţelului este în scădere, iar piaţa pe care vinde cel mai mult e una foarte competitivă, cu firme din afara UE care o concurează fără a fi nevoite să respecte prevederile Comisiei Europene.
Potrivit directorului general Bruno Ribo, cele mai mari vânzări ale ArcelorMittal Galaţi se fac la export, mai ales în regiunea Mării Negre, iar Turcia este prima piaţă ca importanţă. Aici, însă, vând şi combinate din celelalte ţări riverane Mării Negre precum Rusia şi Ucraina, nemaivorbind chiar de firmele locale, iar concurenţa acestora este acerbă. După cum spune directorul Ribo, companiile din Rusia, Ucraina şi Rusia nu sunt nevoite să subvenţioneze sectorul de producere a energiei regenerabile şi să plătească taxa de cogenerare precum companiile româneşti. Mai mult, şi preţul energiei este, cel puţin în cazul Rusiei şi Ucrainei, mult mai mic. „În aceste condiţii, concurenţa îşi poate permite să vândă la preţuri mici, chiar sub piaţă”, a precizat oficialul ArcelorMittal.
Unul dintre concurenţii majori ai Combinatului gălăţean este Krivorostajl Ucraina, fabrică cu acelaşi profil cu al gălăţenilor, deţinută tot de grupul ArcelorMittal şi condusă de un fost director general de la Galaţi, Narendra Chaudhary. În ciuda faptului că şi Arcelor Mittal Galaţi şi Krivorostajl sunt parte a aceluiaşi grup, la Galaţi se face de patru ani pierdere, în schimb compania ucrainiană a avut, în aceeaşi perioadă, doar un 2011 cu pierderi.
Diferenţa este explicată prin costurile cu materia primă, mai ales energia, capitol la care ucrainienii ies câştigători. Nu se poate pune nici problema unui avantaj de calitate la Galaţi pentru că cele două Combinate fabrică produse similare iar standardele de calitate impuse de ArcelorMittal sunt aceleaşi şi la Galaţi şi la fabrica din Krivoi Rog. Potrivit lui Ribo, fabrica din Galaţi este într-o situaţie ingrată pentru că tot pierde bani în timp ce alte filiale Mittal din regiune fac profit.
Conducerea ArcelorMittal Galaţi ia în calcul inclusiv închiderea Combinatului dacă situaţia privind costurile cu achiziţia de energie nu se schimbă. Directorul general al unităţii, Bruno Ribo, s-a referit la schema-suport pe care statul român o acordă producătorilor de energie din surse regenerabile. "În aceste condiţii, afacerea din România nu mai poate fi sustenabilă. Faţă de 2009, plătim cu 25 de milioane de euro mai mult pe energie-electricitate şi gaze, iar la anul factura va fi mai mare chiar cu 54 de milioane de euro" a spus Ribo. Potrivit acestuia, factura energetică a Combinatului din Galaţi a fost anul trecut de 140 de milioane de euro.
2012 este al patrulea an consecutiv de pierderi pentru Combinatul de la Galaţi, iar perspectivele pentru 2013 sunt "dificile".
Potrivit unui proiect de act normativ, o parte din subvenţiile primite de producătorii de energie electrică din surse regenerabile, sub formă de certificate verzi trecute în facturile consumatorilor, vor fi suspendate, de la jumătatea acestui an, până în 2017, urmând ca, după această perioadă, costurile producătorilor să fie recuperate. De asemenea, potrivit aceluiaşi proiect, consumatorii mari de energie din industrie vor trebui să achite doar jumătate din numărul de certificate verzi suportat acum.
Directorul Arcelor Mittal a precizat că proiectul de act normativ al ministerului Energiei "este un pas în direcţia bună", fără a preciza însă dacă viiorul nivel al schemei-suport va fi acceptabil pentru societate.
În regiunea Krivoi Rog din Ucraina, România a participat, înainte de 1989, la un proiect comun al ţărilor comuniste de construcţie a unui Combinat minier de îmbogăţire a minereului de fier pentru crearea peleţilor necesari în siderurgie, părţile implicate fiind Ucraina, Republica Democrată Germană (Germania de Est), Cehoslovacia, Ungaria şi România. Proiectul a început în 1983.
După dezmembrarea Uniunii Sovietice, Ucraina a primit 56,4% din acţiuni, România 28% şi Slovacia 15,6%, iar construcţia complexului a fost îngheţată în 1990, lucrările fiind finalizate în proporţie de 70%.
România a investit în Combinatul Krivoi Rog, înainte de anul 1989, circa 800 milioane dolari.
În ultimii ani, autorităţile de la Bucureşti au anunţat în mai multe rânduri că vor să renunţe la participaţia deţinută la Combinatul din Ucraina dacă guvernul ţării vecine ar fi dispus să plătească compensaţii.
