Băncile elene, care au nevoie de bani publici pentru a compensa pierderile legate de deţinerile de obligaţiuni suverane, fac presiuni asupra guvernului pentru ca statul să nu intervină în managementul lor, pozând în victime ale crizei. Băncile elene deţin obligaţiuni ale statului elen de aproape 50 de miliarde de euro, a căror valoare va fi redusă la jumătate, şi vor avea nevoie de o recapitalizare cumulată de 30 de miliarde de euro, potrivit acordului european din octombrie.
Un audit al companiei americane Blackrock, aşteptat la jumătatea acestei luni, va stabili dacă băncile din Grecia au constituit provizioane suficiente pentru creditele neperformante care formau în iunie 12,8% din total.
Potrivit ministrului de Finanţe Evangelos Venizelos, va fi necesară mobilizarea unor fonduri europene de minim 40 de miliarde de euro pentru susţinerea băncilor elene. La încheierea operaţiunii, majoritatea băncilor din Grecia ar urma să treacă sub controlul statului, aflat la rândul său sub supravegherea UE şi a FMI. Dar subiectul a provocat divergenţe între guvern şi bănci. Statul vrea să preia băncile prin achiziţia de acţiuni comune. "Este o chestiune de principiu", a spus Venizelos, dând asigurări că băncile vor rămâne private şi vor opera după regulile sectorului privat. Băncile nu vor însă să audă de această soluţie, care ar dilua deţinerile acţionarilor existenţi. Ele pledează ca statul că cumpere acţiuni preferenţiale, care nu îi conferă drept de vot. "Este o discuţie falsă. Operaţiunea de recapitalizare trebuie să fie deschisă investitorilor privaţi, ceea ce nu exclude participarea statului", a declarat un bancher.
Miranda Xafa, analist la compania de consultanţă financiară IJ Partners, a explicat că "nimeni nu are încredere în guvern când este vorba de bănci, întrucât bilanţul său este dezastruos". În opinia sa, băncile din Grecia sunt victime ale guvernului, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în Irlanda. "Băncile au investit masiv în obligaţiuni de stat, pentru că erau cele mai sigure, şi nu au cumpărat active toxice", a spus Xafa.
Fronda băncilor elene are şi un alt motiv, respectiv structura acţionariatului, concentrată în mâinile unor mari familii de antreprenori, ale căror conglomerate deţin participaţii în numeroase sectoare economice, de la marină comercială la media. Este cazul familiei, Latsis, cea mai bogată din Grecia, care deţine 44,6% din EFG Eurobank, Yannis Kostopoulos, care posedă 10% din Alpha Bank, care va fuziona cu Eurobank, sau de "dinastia" Vardinoiannis, care are 5% din acţiunile Pireus Bank. Băncile menţionate sunt prezente şi pe piaţa din România.
"Aceşti bancheri sunt investitori a căror avere este sub formă de acţiuni bancare. Ei controlează grupuri de presă care au contribuit la căderea guvernului Papandreou", a declarat Stilianos Padelidakis, analist la compania de audit şi consultanţă Primexis. Padelidakis crede că ar fi bine ca statul să se implice în managementul acestor bănci private, care "au adus ţara în genunchi" prin închiderea robinetului creditelor.
Sursa bancară citată de AFP crede că nu este vina băncilor care, chiar dacă au acces la finanţare de la Banca Centrală Europeană, nu au resurse suficiente pentru susţinerea economiei.
Un audit al companiei americane Blackrock, aşteptat la jumătatea acestei luni, va stabili dacă băncile din Grecia au constituit provizioane suficiente pentru creditele neperformante care formau în iunie 12,8% din total.
Potrivit ministrului de Finanţe Evangelos Venizelos, va fi necesară mobilizarea unor fonduri europene de minim 40 de miliarde de euro pentru susţinerea băncilor elene. La încheierea operaţiunii, majoritatea băncilor din Grecia ar urma să treacă sub controlul statului, aflat la rândul său sub supravegherea UE şi a FMI. Dar subiectul a provocat divergenţe între guvern şi bănci. Statul vrea să preia băncile prin achiziţia de acţiuni comune. "Este o chestiune de principiu", a spus Venizelos, dând asigurări că băncile vor rămâne private şi vor opera după regulile sectorului privat. Băncile nu vor însă să audă de această soluţie, care ar dilua deţinerile acţionarilor existenţi. Ele pledează ca statul că cumpere acţiuni preferenţiale, care nu îi conferă drept de vot. "Este o discuţie falsă. Operaţiunea de recapitalizare trebuie să fie deschisă investitorilor privaţi, ceea ce nu exclude participarea statului", a declarat un bancher.
Miranda Xafa, analist la compania de consultanţă financiară IJ Partners, a explicat că "nimeni nu are încredere în guvern când este vorba de bănci, întrucât bilanţul său este dezastruos". În opinia sa, băncile din Grecia sunt victime ale guvernului, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în Irlanda. "Băncile au investit masiv în obligaţiuni de stat, pentru că erau cele mai sigure, şi nu au cumpărat active toxice", a spus Xafa.
Fronda băncilor elene are şi un alt motiv, respectiv structura acţionariatului, concentrată în mâinile unor mari familii de antreprenori, ale căror conglomerate deţin participaţii în numeroase sectoare economice, de la marină comercială la media. Este cazul familiei, Latsis, cea mai bogată din Grecia, care deţine 44,6% din EFG Eurobank, Yannis Kostopoulos, care posedă 10% din Alpha Bank, care va fuziona cu Eurobank, sau de "dinastia" Vardinoiannis, care are 5% din acţiunile Pireus Bank. Băncile menţionate sunt prezente şi pe piaţa din România.
"Aceşti bancheri sunt investitori a căror avere este sub formă de acţiuni bancare. Ei controlează grupuri de presă care au contribuit la căderea guvernului Papandreou", a declarat Stilianos Padelidakis, analist la compania de audit şi consultanţă Primexis. Padelidakis crede că ar fi bine ca statul să se implice în managementul acestor bănci private, care "au adus ţara în genunchi" prin închiderea robinetului creditelor.
Sursa bancară citată de AFP crede că nu este vina băncilor care, chiar dacă au acces la finanţare de la Banca Centrală Europeană, nu au resurse suficiente pentru susţinerea economiei.
