Nu e prima dată când spun că noi, românii, ar trebui să reînvăţăm să chibzium înainte de a ne exprima. Din păcate, instrumentele tot mai la îndemână care ne permit să ne exteriorizăm instantaneu, fără grija măcar a unei exprimări corecte, permiţând unei largi audienţe să ne „guste” spusele, ne-au transformat într-o liotă de atotştiutori şi degrabă comentatori. Nu mai verificăm ceea ce ne cade sub nas şi luăm de bun tot ce vedem sau auzim. Neuronii noştri, şi aşa zăpăciţi de grijile cotidiene, s-au dezvăţat să mai tragă semnale de alarmă, aşa că „mestecă” tot pe negândite. Aşa se face că evenimente nedorite şi dureroase se transformă în adevărate catastrofe, amplificate de răutate, prostie şi orgoliu. Nu mai ştim care e ordinea firească a lucrurilor şi creăm haos. Viaţa noastră e un haos...
Nenorocirea care s-a abătut asupra familiilor ai căror micuţi s-au îmbolnăvit foarte grav e speculată în moduri inimaginabile. S-au trezit toţi, deodată, specialişti în medicină şi legislaţie. Nişte idioţi au început să facă speculaţii, aruncând în eter presupuneri date ca adevăruri absolute, numai de ei descoperite. Şi lumea ia de bun tot, înghite pe nemestecate. Oameni buni, există proceduri în spitale, la organele de inspecţie... Lăsaţi specialiştii să-şi spună cuvântul! E dificil, într-adevăr, să vezi că mor copii şi încă nu s-a descoperit sursa îmbolnăvirilor. E normal să-ţi pierzi răbdarea, e normal să ceri urgentarea anchetelor, dar nu e normal ca, în graba de a găsi un vinovat, să dărâmi totul în jur. E.Coli face ravagii în toată lumea. Focare apar şi în România, de câteva ori pe an. Se ştie ce e de făcut şi are cine să se ocupe de astfel de cazuri. De acord, s-a găsit E.Coli la un lot de brânză de la Brădet. Există proceduri, pe care înţeleg că le-au respecat atât autorităţile cât şi comercianţii iar producătorul s-a decis singur să închidă fabrica. Un gest responsabil, onest. Nişte unii, însă, s-au grăbit să-l îngroape, făcându-l responsabil de moartea unor bebeluşi, fără a avea răbdarea de a afla ce şi cum.
Pe de altă parte, în ultimele zile am văzut nişte lucruri care mi-au redat speranţa că nu e totul pierdut în societatea noastră, că mai sunt şi oameni care gândesc înainte de a distruge. Contrar a ceea ce m-am aşteptat, am văzut zeci de opinii favorabile celor de la fabrica de lactate, am văzut politicieni care au mâncat lactate de la această firmă în faţa camerelor de luat vederi şi am văzut un lanţ de hipermarketuri care se declară în continuare un colaborator al furnizorului de lactate Brădet. Auchan a avut o reacţie diferită faţă de alţi comercianţi, care s-au grăbit să se lepede de producătorul de lactate aflat în impas. Desigur, retragerea de la rafturi a loturilor asupra cărora există suspiciune era absolut obligatorie, dar se pare că onestitatea domnului Bradea, care a decis să-şi închidă singur fabrica până la rezolvarea problemei, nu a rămas fără ecou. Vorbim de gesturi normale într-o societate normală. Dar mai e România o ţară normală? Dacă da, atunci de ce ne surprind gesturile de omenie şi de ce ne exaltează suferinţa altora?
