Ni se vorbeşte, zi de zi, despre democraţie, libertate de exprimare, egalitate, despre faptul că avem puterea de a ne decide singuri soarta, de a ne alege singuri conducătorii sau despre faptul că intimitatea fiecăruia dintre noi este sfântă. Nimic mai fals! Puse în antiteză cu regimul comunist, apus (teoretic) în urmă cu mai bine de 23 de ani, aceste principii şi „drepturi” sună al naibii de bine. Din păcate, însă, totul este doar o teorie şi o flecăreală. Libertatea este doar o iluzie. Avem atâta libertate şi egalitate câtă îşi doresc cei mari să avem. Democraţia oferă numai libertăţi, dar niciodată Libertatea. Ni s-a demonstrat, la fiecare scrutin electoral, că învingători ies cei ce trebuie să iasă învingători, că instituţiile sunt conduse doar de cei aleşi de către învingători, că beneficiezi de chipurile libertate de exprimare atâta timp cât te supui şi nu deranjezi, căci în momentul în care ai curajul să reclami oameni cu protecţie sau nereguli comise de aceste personaje, mai-marii ţării pun tunul pe tine: hărţuire, intimidare, printre altele, ba chiar au tupeul nesimţit de a te acţiona în instanţă, perfect conştienţi că ai grăit un adevăr. Şi nu este nici mare mirarea atunci când o instanţă le mai face şi „dreptate” unor ilegalişti, atâta timp cât mulţi dintre arbitrii instanţelor sunt, la rândul lor, supuşi mai-marilor ţării. Mulţi emit păreri şi critică fosta Securitate, dar despre noua Securitate (care, de fapt, este cea veche, doar că şi-a schimbat hainele şi, pe ici-colo şi-a înlocuit oamenii) de ce nu vorbeşte nimeni? Securiştii nu au dispărut. Mulţi dintre securişti şi comunişti sunt infiltraţi peste tot, au funcţii alese, se află în structurile de conducere ale partidelor, alţii sunt atât de şterşi, în aparenţă, încât nu prezintă interes pentru cetăţeanul de rând şi, automat, nu sunt percepuţi ca fiind o ameninţare. Alţii, cu ajutorul celor mari, au fost „curăţaţi” şi transformaţi în victime, după ce au distrus vieţi, cariere şi familii, în timpul regimului comunist. Mulţi dintre aceşti „criminali” ne vorbesc astăzi despre democraţie, despre libertatea de exprimare sau despre egalitate, dar au grijă, în permanenţă, să pună frână aşa-zisei libertăţi de exprimare, atunci când reprezentanţii mass-media (şi nu numai) le pun în pericol interesele.
Există nenumărate partide în România, unele se află la putere, altele în opoziţie, aşa cum este normal într-un stat democratic, dar, atât unii, cât şi ceilalţi nu au făcut altceva decât să distrugă această ţară, prin rotaţie, transformându-ne în sclavi ai Uniunii Europene şi ai FMI, sabotând economia, având grijă să prospere doar propriile afaceri, eliminând concurenţa şi producând şomeri pe bandă rulantă. Cu siguranţă, nu asta şi-au dorit adevăraţii revoluţionari din 1989, cei de bună credinţă, care au ieşit în stradă, au luptat şi şi-au dat viaţa pentru democraţie. Că au fost manipulaţi şi folosiţi, asta este altă poveste.
