Ce se petrece în aceste zile în Palatul Justiţiei este departe de ceea ce ar trebui să reprezinte justiţia. Curtea de Apel Galaţi i-a evacuat pe avocaţi din camerele în care aceştia îşi fac treaba aproape zilnic, o măsură deloc fair play, aş spune, chiar dacă ea este justificată de lipsa acută de spaţiu cu care se confruntă instanţele, mai ales după intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă. Divergenţe au existat şi vor mai fi între cele două bresle, bună parte din ele fiind concentrate pe neplata onorariilor din oficiu, dar o astfel de escaladare a conflictului este fără precedent pentru justiţia gălăţeană. Avocaţii nu vor sta cu mâinile încrucişate şi vor încerca să îşi ia revanşa cât de curând, astfel că vom avea un război în toată regula. O parte a avocaţilor ameninţă deja că nu va mai intra în sălile de judecată, aşa cum de altfel s-a mai întâmplat, iar de suferit vor avea justiţiabilii, care nu au nicio legătură cu acest conflict.
Semnale despre ce se întâmplă acum au apărut la sfârşitul anului 2012, când Curtea de Apel luase decizia ca avocaţii să treacă prin detectoarele de metale instalate la intrarea în Palatul Justiţiei, gest ce a stârnit un val de nemulţumiri în rândul avocaţilor, astfel că s-a renunţat la măsură în aceeaşi zi. Am semnale că toate aceste acţiuni au depăşit de mult nivelul unor simple animozităţi, răsfrângându-se în hotărârile judecătoreşti, ceea ce este foarte grav. Când voi avea confirmarea unor asemenea gesturi, le voi face publice, pentru că magistraţii care aleg răzbunările mărunte în locul aplicării legii nu au ce căuta în sala de judecată. Pe aceeaşi pantă au alunecat şi o parte din avocaţi, care aleg arma plângerilor penale împotriva judecătorilor dacă pierd un proces, chiar dacă nu au motive să acţioneze într-o asemenea manieră. Se încearcă astfel intimidarea magistraţilor, punerea lor la respect, pentru ca pe viitor să dea soluţii favorabile în dosare, chiar dacă dreptatea nu este de partea celor care fac asemenea gesturi.
Este revoltător că justiţia a fost înlocuită în ultima perioadă cu un soi de subiectivism bolnav, iar justiţiabilii îşi pierd ani din viaţă, cheltuie mii de lei şi îşi toacă nervii doar pentru a primi exact contrariul a ceea ce se aşteptau când au intrat în sala de judecată. Îmi amintesc de cazul unui bătrânel, care asista neputincios la cearta dintre avocatul lui şi judecător pe probleme ce nu aveau legătură cu dosarul. În final, nu a spus decât atât: „Vă las să vă certaţi, pentru că eu o să-mi rezolv singur problema”. Soluţia este simplă şi ea presupune ca ambele părţi să se aşeze la masa dialogului, să asculte ce are de spus celălalt şi să găsească o soluţie de compromis. O datorează justiţiabililor, după cum spuneam, pentru că vedem alternativa la lipsa de încredere în sistemul judiciar. Oamenii au ajuns să îşi facă dreptate singuri pentru că au fost de prea multe ori dezamăgiţi ca să mai creadă în justiţie. Magistraţii trebuie să înţeleagă că nu poate exista justiţie fără avocaţi, după cum nu se poate concepe o judecată dreaptă venită de la judecători care gândesc strâmb.
