Luna septembrie este marcată în general, din punct de vedere astronomic, de trecerea la anotimpul toamna prin echinocţiul de toamnă ce are loc în acest an pe 22 septembrie în emisfera nordică. Romanii au rebotezat lunile anului, Caligula, împărat roman, a redenumit a şaptea lună — september — de la cuvântul ''septem'', care înseamnă şapte, deoarece a reprezentat luna a şaptea în calendar roman. Apoi, odată cu introducerea calendarului Gregorian a devenit a noua lună a anului şi are 30 de zile.
Ziua este egală cu noaptea, având aproximativ 12 ore fiecare
Septembrie începe în aceeaşi zi a săptămânii ca şi luna decembrie, în fiecare an. Soarele, la începutul lunii, răsare la ora 6 h 38 m şi apune la ora 19 h 52 m, iar la sfârşitul lunii răsare la ora 7 h 12 m şi apune la ora 18 h 58 m. Luna reprezintă perioada cât durează o rotaţie a astrului în jurul Pământului: 29 de zile, 12 ore, 44 minute şi 3 secunde, aproximativ 29 zile şi jumătate. În această mişcare, se disting patru faze: lună nouă, primul pătrar, lună plină, ultimul pătrar. La data de 23 septembrie, din punct de vedere astrologic, se face şi trecerea în semnul zodiacal — Balanţă. Fazele Lunii: la 6 septembrie — Lună Plină (de azi, Luna începe să descrească) la 10 h 03 m; la 13 septembrie — Luna la Ultimul Pătrar la 09 h 25 m; la 20 septembrie — Luna Nouă (de azi, Luna începe să crească) la 08 h 30 m; la 28 septembrie — Luna la Primul Pătrar la 06 h 54 m, potrivit site-ului www.astro-urseanu.ro.
Echinocţiul de toamnă
În 2017, acest fenomen astronomic are loc la 22 septembrie: 23 h 01 m (timp legal românesc). Reprezintă momentul în care Soarele în mişcarea sa aparentă anuală trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc, ziua fiind egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. Există două astfel de fenomene: echinocţiul de primăvară şi echinocţiul de toamnă. Echinocţiul de toamnă are loc când Soarele traversează Ecuatorul din emisfera nordică în cea sudică. În emisfera nordică, echinocţiul de toamnă are loc în momentul în care longitudinea aparentă a Soarelui este de 180 grade. În această zi, în emisfera australă începe primăvara. De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă s-a produs la 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie. După producerea acestui fenomen astronomic, orele de lumină vor începe să scadă, până la solstiţiul de iarnă, de la 21 decembrie. Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocţiului se numesc puncte echinocţiale, fiind denumite punctul vernal şi, respectiv, punctul autumnal. Cuvântul "echinocţiu" derivă din cuvântul francez "équinoxe", care, la rândul lui provine din latinescul "aequinoctium", format din "aequus" — "egal" şi "nox", "noctis" — "noapte". În tradiţia noastră populară, luna septembrie se numeşte Răpciune.
La 1 septembrie, începe anul nou bisericesc
Potrivit tradiţiei populare, după cum va fi timpul în această zi aşa va fi anul viitor: dacă plouă dimineaţa, va fi primăvara ploioasă; soare la amiază înseamnă an bun, dacă plouă, va fi an ploios, dacă e soare, va fi an secetos; vremea posomorâtă înseamnă toamnă rea, tunetele anunţă toamnă lungă. Se crede că stadiul viermelui din gogoaşa de stejar prezice dacă anul va fi sec sau mănos. Între sărbătorile calendarului creştin ortodox, cele mai importante pentru această lună din an sunt: Naşterea Maicii Domnului la 8 septembrie şi Înălţarea Sfintei Cruci la 14 septembrie. La 8 septembrie, sărbătoarea Naşterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) marchează sfârşitul verii şi începutul toamnei, vremea se răceşte, începe migraţia păsărilor (se duc rândunelele). O vorbă populară spune că acum se schimbă pălăria cu căciula. În ziua de 14 septembrie, de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, cunoscută şi ca Ziua Crucii, Cârstovul viilor, Ziua Şarpelui, Moşii, se ţine post şi nu se mănâncă alimente cu cruce (usturoi, nucă, peşte, prună) sau cap (varză), potrivit etnologului Ion Ghinoiu, în volumul ''Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român'' (2000). Se fac pomeni: ulcele noi cu apă sau miere, lumânare şi colac, la casele cu copii sau la cei săraci. E ultima zi pentru culegerea plantelor de leac.
