Două găuri negre cu o masă de aproape zece miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui au fost descoperite în centrele a două galaxii situate la mai multe sute de milioane de ani-lumină de Terra, potrivit unui studiu publicat în revista ştiinţifică americană Nature, informează AFP.
Până acum, recordul era deţinut de o gaură neagră de 6,3 miliarde de mase solare, situată în centrul galaxiei spirală M 87, una dintre cele mai mari galaxii din vecinătatea Căii Lactee. M 87 se află la mai mult de 53 de milioane de ani-lumină (un an-lumină reprezintă 9.460 de miliarde de km) de Terra.
Potrivit studiului efectuat de echipa lui Nicholas McConnell şi Chung-Pei Ma (Universitatea Berkeley, California), a fost observată o gaură neagră de 9,7 milioane de mase solare în centrul galaxiei NGC 3842, aflată la o depărtare de mai mult de 310 milioane de ani-lumină de Terra. O gaură neagră cu „masa comparabilă sau mai mare” se află în cea mai luminoasă galaxie din clusterul (grupul de galaxii) Coma, NGC 4889, la o distanţă de aproximativ 330 de milioane de ani-lumină, potrivit studiului.
Aceste două găuri negre sunt „mult mai masive” decât se credea, luând în considerare raportul dintre masa găurii negre, viteza de dispersie a stelelor şi luminozitatea din centrul galaxiilor, notează autorii.
Astronomii presupuneau deja că quasarii, nuclee luminoase active ale galaxiilor care datează de la începutul universului, adăpostesc găuri negre de mai mult de şase miliarde de mase solare. Existenţa acestor „monştri” ai cosmosului a fost utilizată pentru a explica energia intensă radiată de quasari. Luminozitatea lor extremă provine de la ultima erupţie de gaze, accelerată la o viteză foarte mare înainte de a fi înghiţită de gaura neagră.
Nu mai există niciun quasar în apropierea noastră, iar cei doi „monştri” descoperiţi „reprezintă probabil relicve adormite ale găurilor negre gigantice care alimentau cei mai luminoşi quasari la începutul universului”, a afirmat Michele Capellari (Universitatea Oxford, Marea Britanie), într-un comentariu care însoţeşte studiul.
Spre deosebire de omologii lor de dimensiuni mai reduse, aceste găuri negre gigantice nu şi-au obţinut cea mai mare parte din masă prin absorbirea gazelor din jur, ci printr-un alt proces: mai multe fuziuni succesive ale unor galaxii deja sărace în gaze şi ale găurilor negre din centrul acestora, mai precizează studiul.
