Criza spaţiilor studenţeşti: Patru tineri concurează pe un loc în cămin. Iaşul, Timişoara şi Cluj-Napoca surclasează Bucureştiul la rata de cazare

În pragul noului an universitar, marile centre academice din România se confruntă cu un deficit major de locuri de cazare pentru tineri. Oraşele Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara concentrează împreună peste 361.000 de studenţi, reprezentând 62% din totalul la nivel naţional, însă oferta publică şi privată abia atinge pragul de 80.000 de locuri. Potrivit datelor centralizate de compania de consultanţă imobiliară Cushman & Wakefield Echinox, la nivelul acestor poli academici există, în medie, doar un loc de cazare la 4,5 studenţi. Din totalul ofertei identificate, o proporţie copleşitoare de 94% este asigurată de căminele publice, în timp ce iniţiativele dezvoltatorilor privaţi acoperă un modest procent de 6%.

Cea mai acerbă competiţie pentru obţinerea unui loc în cămin se înregistrează în Bucureşti, unde cinci studenţi concurează pentru un singur pat. Deşi Capitala deţine cea mai mare ofertă din ţară în cifre absolute, cu aproximativ 32.300 de locuri publice şi cel puţin 4.700 private pentru o populaţie de aproape 188.000 de tineri, rata sa de acoperire este cea mai scăzută din ţară, situându-se la doar 19,7%. La polul opus se află Iaşul, care domină clasamentul naţional cu o rată de acoperire excelentă de 28,9%, având doar 3,4 studenţi pe un loc şi o ofertă de 16.500 de locuri pentru cei peste 57.000 de tineri înmatriculaţi. Timişoara urmează îndeaproape cu o rată de 23,5% şi 4,3 studenţi pe loc, în timp ce Cluj-Napoca asigură cazare pentru 21,9% dintre cursanţi, având un raport de 4,5 studenţi pentru fiecare loc din cele aproximativ 15.500 disponibile pe piaţa publică şi privată.

Vlad Săftoiu, Head of Research în cadrul Cushman & Wakefield Echinox, subliniază că imaginea de ansamblu evidenţiază un paradox al pieţei locale. Deşi Iaşul, Timişoara şi Cluj-Napoca depăşesc împreună capacitatea cumulată a căminelor publice din Bucureşti, Capitala concentrează totuşi aproape 90% din locurile private cuantificate la nivelul celor patru mari oraşe. Specialistul notează că potenţialul pentru noi proiecte de cămine private trebuie analizat strict diferenţiat de la un oraş la altul. O ofertă mai ridicată de locuri publice în provincie nu exclude în mod automat existenţa unei pieţe pentru dezvoltări private cu un standard superior, însă investitorii trebuie să ia în calcul şi nivelul chiriilor cerute pe plan local, accesul la transport şi alternativele generale de locuire din fiecare municipiu.

O analiză comparativă la nivel regional arată că studenţii din România sunt totuşi privilegiaţi la capitolul costurilor şi al disponibilităţii spaţiilor de stat faţă de colegii lor din Europa Centrală. În Polonia, de exemplu, competiţia este mult mai dură, existând un raport de aproape 11 studenţi pe un loc, însă piaţa este mult mai matură pe segmentul dezvoltărilor, căminele private acoperind 23% din cerere. Tarifele din ţara noastră rămân extrem de atractive: în căminele publice din Bucureşti costurile pornesc de la 50 de euro şi pot atinge 80 de euro pe lună, în timp ce un loc la privat variază între 100 şi 300 de euro lunar. Prin comparaţie, studenţii polonezi plătesc în medie 190 de euro în sistemul de stat şi aproximativ 550 de euro lunar în complexele private, diferenţele majore de preţ reflectând însă şi un alt standard al facilităţilor şi serviciilor asigurate tinerilor.