O echipă de cercetători britanici explorează o metodă inedită şi promiţătoare pentru conservarea faunei sălbatice: recoltarea celulelor vii din excrementele animalelor ameninţate cu dispariţia.
De la tigrii Sunda şi elefanţii din Sumatra, până la gorilele de câmpie estică, numeroase specii se află în pragul dispariţiei. Dar un proiect inovator condus de cercetători de la Universitatea Oxford oferă o nouă rază de speranţă. Metoda, supranumită sugestiv „grădina zoologică cu excremente”, constă în izolarea celulelor vii din fecalele proaspete ale animalelor – celule provenite din mucoasa intestinală, bilă şi flora bacteriană.
Odată recoltate, aceste celule pot fi folosite pentru a analiza diversitatea genetică a speciilor, oferind date valoroase pentru elaborarea de strategii de conservare. Însă posibilităţile nu se opresc aici: cercetătorii analizează şi potenţialul acestor celule în clonare sau chiar în reproducerea asistată.
„Este în stadii foarte, foarte incipiente, dar până acum avem rezultate promiţătoare. Am izolat celule vii atât din excremente de şoarece, cât şi de elefant”, a declarat profesoara Suzannah Williams, coordonatoarea proiectului.
Clonare, FIV şi celule reprogramate
O direcţie fascinantă investigată este transformarea acestor celule în gamete – spermatozoizi şi ovule – prin reprogramare genetică. Aceasta ar permite reproducerea în laborator a unor indivizi de aceeaşi specie, chiar dacă animalele se află în zone diferite sau sunt imposibil de împerecheat în mod natural.
O altă variantă este clonarea: prin extragerea nucleului dintr-o celulă colectată şi inserarea acestuia într-un ovul donator, se poate crea un embrion ce ar putea fi implantat într-o femelă surogat. Tehnologii similare sunt deja explorate pentru readucerea la viaţă a unor specii dispărute, precum porumbelul pasager sau chiar mamutul lânos, prin editare genetică.
„Dacă putem obţine ovule şi spermatozoizi în laborator, putem crea o bancă genetică vastă, fără a stresa sau captura animalele. Este o oportunitate incredibilă”, spune Dr. Ashlee Hutchinson de la Revive & Restore, organizaţia americană care finanţează proiectul.
Avantajul major: metoda non-invazivă
Spre deosebire de metodele tradiţionale de biobancare – care presupun recoltarea de ţesuturi, spermă sau ovule direct de la animal – utilizarea excrementelor este complet non-invazivă. Acest lucru deschide posibilitatea colectării de probe chiar şi de la cele mai evazive sau periculoase specii, direct din habitatul lor natural.
„Este vorba despre cum putem colecta celule vii din cât mai multe specii, pentru a păstra diversitatea genetică pe care o pierdem într-un ritm alarmant”, afirmă Dr. Rhiannon Bolton, cercetătoare la Grădina Zoologică din Chester, parteneră în proiect.
Totuşi, procesul nu este lipsit de provocări logistice. „Gândiţi-vă la găleţi şi site. La început, totul este manual şi consumator de timp”, adaugă Bolton.
Critici şi semnale de alarmă
În ciuda entuziasmului ştiinţific, nu toată lumea priveşte cu optimism aceste dezvoltări. Unii ecologişti avertizează că accentul pus pe tehnologii avansate ar putea distrage atenţia de la cauzele reale ale declinului biodiversităţii: distrugerea habitatelor, poluarea, braconajul şi schimbările climatice.
„Tehnologia nu poate înlocui acţiunile de conservare pe teren. Dacă nu abordăm cauzele directe ale pierderii biodiversităţii, toate aceste eforturi ar putea fi zadarnice”, a declarat Paul De Ornellas, consilier ştiinţific principal la WWF UK.
Alţi activişti atrag atenţia că încercarea de a „repara” natura prin inginerie genetică riscă să devină o formă de dependenţă de soluţii artificiale, în loc să promovăm protecţia ecosistemelor naturale.
O soluţie complementară, nu un substitut
Deşi metodele bazate pe excremente pot părea science fiction, ele adaugă o unealtă valoroasă în arsenalul eforturilor globale de conservare. Totuşi, cercetătorii subliniază că nu vor înlocui metodele tradiţionale, ci le vor completa.
Într-o eră a „anihilării biologice”, cum o numesc unii oameni de ştiinţă, orice metodă care poate contribui la salvarea speciilor merită explorată. Iar dacă răspunsul se ascunde chiar în ceea ce majoritatea ar considera de aruncat... poate este timpul să privim excrementele cu alţi ochi.
