Faierverger Tamas s-a născut în Israel şi este clown-ul Circului Safari. Vorbeşte 6 limbi cu foarte mare uşurinţă, chiar dacă nu perfect gramatical. A fost de acord imediat să facem un interviu româno-italo-englez. A fost o reală plăcere să mă uit la el cum împleteşte cuvintele şi, mai ales, am apreciat că tot timpul interviului a zâmbit. Pentru ca dumneavoastră să citiţi mai uşor aceste rânduri, am făcut o uşoară adaptare. Deşi, recunosc, pentru farmecul intercultural aş fi lăsat acest interviu în forma iniţială, presărat cu termeni din engleză, italiană etc.
"De la 4 ani sunt la circ. Eu sunt a cincea generaţie: bunicii, stăbunicii mei asta au făcut cam de 250 de ani. Au fost acrobaţi, au făcut dresuri, nu au lipsit nici clownii… Tatăl meu a făcut dresuri cu toate animalele, cu elefanţi, cu lei, urşi, maimuţe. Şi a fost şi director de circ. Acum are 76 de ani şi este în Israel, la o pensiune pentru bătrâni, are diabet. Eu am fost acum 6 ani în Israel dar vine el la mine mai des. Meseria mea, vezi şi tu, este azi aici, mâine cine ştie unde… Şi de asta copiii nu pot ajunge mereu la părinţi".
Tommy este pentru a treia oară la Galaţi iar la Brăila a fost tot de trei ori. Moldova îi este destul de cunoscută pentru că au avut spectacole la Suceava, Botoşani, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei... Îl întreb ce mâncare îi place din România şi îmi spune ce nu îi place: "Nu-mi plac micii dar am mâncat de câteva ori. Eu îmi fac singur mâncarea, când am timp. Nu soţia sau altcineva". A călătorit în peste 50 de ţări cu circul, în Europa, Africa, Asia. Doar în Australia nu a ajuns şi acesta nu-i neapărat un regret. Cel mai bine s-a simţit în Olanda, acolo chiar i-a plăcut: "Nu locurile mi-au plăcut, sunt locuri frumoase peste tot în lume, şi în România. Oamenii de acolo îţi spun «bună dimineaţa» sau te întreabă «ce mai faci» şi atât. Nu e ca în ţările astea de aici, cum ar fi România, Ungaria, unde te întreabă imediat ce maşină ai sau ce salariu ai. De ce problema oamenilor de aici este cine eşti, ce faci şi câţi bani ai? N-ar trebui să fie astfel de preocupări. Eu spun aşa: bine, dacă vrei să ne facem prieteni, eu sunt om, ce importanţă are salariul?”. Apoi zâmbeşte într-un anume fel, aşa cum doar clownii o fac.
Show must go on
Cel mai teribil moment a fost acum doi ani, când şi-a pierdut mama: "Ştii ce este greu? Greu a fost că acum doi ani de zile mama a murit, în iarnă, era noiembrie. Şi atunci aveam spectacol la Marsilia. Dar cum Freddie Mercury spunea, «Show must go on», nu am avut ce să fac, asta e meseria mea, să fac oamenii fericiţi. Spectatorii nu trebuie să ştie că şi tu plângi, că te doare şi pe tine, că eşti tot om…".
În spectacol este singurul care urcă pe elefant şi este mândru de asta. Nu se teme de niciun animal, toate îi sunt apropiate, fără să facă discriminări. A lucrat o perioadă ca barman în Olanda. A fost şi recepţioner la un hotel din Israel, apoi a lucrat la un magazin de pantofi dar şi-a dat seama că oamenii îl vor la circ. Vrea să la vadă feţele zâmbitoare şi vrea să le audă felicitările la sfârşitul fiecărui spectacol. "Circul este ca un lanţ de bicicletă. Când lipseşte un om, nu merge mai departe. Pentru mine contează să văd că o persoană face un număr special de dresură. Dar, tot atât de mult, contează să văd că un om curăţă în spate, la animale". La circ fiecare face ce vede că trebuie făcut, iar Tommy nu se ocupă doar de numărul lui din spectacol şi atât. Animalele sunt şi în grija lui, are grijă să nu le lipsească apa şi mâncarea. Despre români spune, tot zâmbind, că nu au deschidere spre nou şi nu sunt disciplinaţi în trafic. Şi nu numai... Vor să trăiască la fel ca peste graniţe, dar le lipseşte disciplina. Şi asta o spune un om care a văzut multe ţări, pe diverse continente.
