Omul de afaceri milionar Duncan Bannatyne le-a mărturisit la începutul anului celor 350.000 de adepţi ai săi pe Twitter că suferă de prosopagnozie sau "orbire facială" - o afecţiune care îi face pe cei ce suferă de ea să aibă probleme în identificarea propriilor prieteni sau membri de familie, informează The Guardian. Prosopagnozia este mai frecventă decât pare la prima vedere. Potrivit lui Sarah Bate, profesor de psihologie la Universitatea Bournemouth, care şi-a dedicat cariera cercetării acestei afecţiuni, cercetarea medicală din ultimii 10 ani a aruncat o lumină nouă asupra prosopagnoziei.
"Un studiu a sugerat că 2,5% din populaţie ar putea avea prosopagnozie de dezvoltare", a explicat Bate. "Chiar dacă este o supraestimare, mii de oameni din Marea Britanie ar suferi de această afecţiune”, a adăugat ea.
„Orbirea facială” afectează în moduri diferite, variind de la dificultăţi în a pune un nume unei cunoştinţe până la nerecunoaşterea propriilor copii care ies de la şcoală - sau a propriilor feţe în fotografii. Prosopagnozicii ar putea avea, de asemenea, dificultăţi cu problemele conexe, cum ar fi identificarea expresiei emoţionale a altor persoane, sau aprecierea vârstei sau genului după chip.
Bate este interesată în mod deosebit dacă afecţiunea este ereditară şi fiziologică, mai degrabă decât psihologică, aşa cum a fost considerată de mulţi anterior. În opinia sa, cazurile se încadrează în două categorii: prosopagnozia de dezvoltare - persoanele care nu au reuşit să dezvolte procesele de recunoaştere normală a figurii din naştere - şi prosopagnozia dobândită - persoanele care suferă, de exemplu, leziuni ale creierului după un atac cerebral.
În timp ce la unii suferinzi se creează stări de stânjeneală ocazionale, la alţii este afectată aptitudinea socială şi opţiunile privind locul de muncă. "S-ar putea retrage de la evenimente sociale şi munci în locuri de muncă care evită necesitatea interacţiunii faţă în faţă cu colegii şi clienţii", spune Bate, precizând: "Afecţiunea poate provoca o mare anxietate şi chiar depresie''.
Potrivit lui Bate, unele persoane "dezvoltă strategii compensatorii elaborate care îi ajută să recunoască oamenii”. Profesorii, de exemplu, concep planuri de aşezare în clasă. Alţii devin foarte abili în recunoaşterea oamenilor după repere nefaciale, cum ar fi mersul, coafura sau îmbrăcămintea - sau chiar informându-şi colegii, familia şi prietenii şi cerându-le să se prezinte de fiecare dată când se întâlnesc.
Dornică să afle mai multe despre diferitele tipuri de „orbire facială”, Bate şi-a dat seama că trebuie să găsească o modalitate de a construi un grup mare de participanţi la cercetare şi s-a folosit de Internet pentru a lansa prosopagnosiaresearch.org, un site conceput pentru a informa publicul şi a recruta candidaţi pentru cercetare. Site-ul găzduieste un test online în care participanţilor le sunt prezentate 20 de figuri masculine iar apoi li se cere în mod repetat să le identifice din trei. Aproape 4.000 de oameni din întreaga lume au făcut acest test până acum, iar peste 300 s-au înscris să participe la cercetare.
Bate lucrează şi cu cercetători în genetică pentru a testa familii de prosopagnozici şi a examina legăturile. „Următorul pas este de a preleva mostre de ADN de la fiecare”, spune ea.
Constatările timpurii arată că afecţiunea "se întâlneşte în unele familii în timp ce unele persoane suferă de această stare deşi nu există o conexiune familială evidentă. Este important să se înţeleagă diferitele cauze şi subtipuri pentru a dezvolta tehnici de tratament adecvate şi a depista prosopagnozia şi deficienţele conexe la copii", explică Bate.
„Cunoscând anticipat care copii sunt expuşi riscului de a dezvolta afecţiunea şi gama de dificultăţi cu care s-ar putea confrunta, am avea o şansă mult mai mare de a reduce cu succes aceste dificultăţi”, a mai afirmat cercetătoarea.
"Un studiu a sugerat că 2,5% din populaţie ar putea avea prosopagnozie de dezvoltare", a explicat Bate. "Chiar dacă este o supraestimare, mii de oameni din Marea Britanie ar suferi de această afecţiune”, a adăugat ea.
„Orbirea facială” afectează în moduri diferite, variind de la dificultăţi în a pune un nume unei cunoştinţe până la nerecunoaşterea propriilor copii care ies de la şcoală - sau a propriilor feţe în fotografii. Prosopagnozicii ar putea avea, de asemenea, dificultăţi cu problemele conexe, cum ar fi identificarea expresiei emoţionale a altor persoane, sau aprecierea vârstei sau genului după chip.
Bate este interesată în mod deosebit dacă afecţiunea este ereditară şi fiziologică, mai degrabă decât psihologică, aşa cum a fost considerată de mulţi anterior. În opinia sa, cazurile se încadrează în două categorii: prosopagnozia de dezvoltare - persoanele care nu au reuşit să dezvolte procesele de recunoaştere normală a figurii din naştere - şi prosopagnozia dobândită - persoanele care suferă, de exemplu, leziuni ale creierului după un atac cerebral.
În timp ce la unii suferinzi se creează stări de stânjeneală ocazionale, la alţii este afectată aptitudinea socială şi opţiunile privind locul de muncă. "S-ar putea retrage de la evenimente sociale şi munci în locuri de muncă care evită necesitatea interacţiunii faţă în faţă cu colegii şi clienţii", spune Bate, precizând: "Afecţiunea poate provoca o mare anxietate şi chiar depresie''.
Potrivit lui Bate, unele persoane "dezvoltă strategii compensatorii elaborate care îi ajută să recunoască oamenii”. Profesorii, de exemplu, concep planuri de aşezare în clasă. Alţii devin foarte abili în recunoaşterea oamenilor după repere nefaciale, cum ar fi mersul, coafura sau îmbrăcămintea - sau chiar informându-şi colegii, familia şi prietenii şi cerându-le să se prezinte de fiecare dată când se întâlnesc.
Dornică să afle mai multe despre diferitele tipuri de „orbire facială”, Bate şi-a dat seama că trebuie să găsească o modalitate de a construi un grup mare de participanţi la cercetare şi s-a folosit de Internet pentru a lansa prosopagnosiaresearch.org, un site conceput pentru a informa publicul şi a recruta candidaţi pentru cercetare. Site-ul găzduieste un test online în care participanţilor le sunt prezentate 20 de figuri masculine iar apoi li se cere în mod repetat să le identifice din trei. Aproape 4.000 de oameni din întreaga lume au făcut acest test până acum, iar peste 300 s-au înscris să participe la cercetare.
Bate lucrează şi cu cercetători în genetică pentru a testa familii de prosopagnozici şi a examina legăturile. „Următorul pas este de a preleva mostre de ADN de la fiecare”, spune ea.
Constatările timpurii arată că afecţiunea "se întâlneşte în unele familii în timp ce unele persoane suferă de această stare deşi nu există o conexiune familială evidentă. Este important să se înţeleagă diferitele cauze şi subtipuri pentru a dezvolta tehnici de tratament adecvate şi a depista prosopagnozia şi deficienţele conexe la copii", explică Bate.
„Cunoscând anticipat care copii sunt expuşi riscului de a dezvolta afecţiunea şi gama de dificultăţi cu care s-ar putea confrunta, am avea o şansă mult mai mare de a reduce cu succes aceste dificultăţi”, a mai afirmat cercetătoarea.
